Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Înjumătăţirea praznicului; † A treia aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul (Dezlegare la peşte)
Din Sfânta Evanghelie ce se citeşte în ziua de 29 august, ştim că Irod, la un ospăţ, cu prilejul sărbătoririi zilei sale de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, după cum ceruse Irodiada. După moartea prorocului, ucenicii lui i-au luat trupul şi l-au îngropat, însă capul lui a avut o istorie aparte: el a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Fiecare „aflare” a cinstitului cap al Sfântului Ioan este ca o nouă întâlnire a noastră, a creştinilor, cu Prorocul Ioan, adică un nou îndemn spre pocăinţă. Prima şi cea de a doua aflare a cinstitului cap le prăznuim în fiecare an la 24 februarie şi ele au avut loc la Ierusalim şi la Emesa, în Siria. A treia şi ultima aflare o prăznuim astăzi, şi s-a întâmplat pe vremea Patriarhului Ignatie, la anul 860, când un cucernic preot a găsit cinstitul cap la Comane, de unde a fost adus la Constantinopol şi aşezat în biserica Botezătorului de la Mănăstirea Studiţilor. Pe vremea Cruciadelor, francezii, intrând în Constantinopol în 1204, au luat o parte din capul sfântului, şi ducându-l în Franţa l-au aşezat în biserica din Amiens, unde se află şi astăzi.
