Marele Grigorie s-a născut în cetatea Nazianz, către anul 328. A trăit pe vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395). Părinţii săi se numeau Grigorie şi Nona. Pentru vredniciile sale, tatăl său a fost făcut Episcop de Nazianz. În tinereţe, Grigorie a studiat la cele mai înalte şcoli ale vremii: la Cezareea Capadociei, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca dascăl. A fost sfinţit episcop de către Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, pentru cetatea Sasima. Sfântul Grigorie era un cuvântător şi un teolog remarcabil. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia. Întotdeauna vorbea pe înţelesul oamenilor. El a rostit vestitele cinci Cuvântări teologice în care a tălmăcit învăţătura despre Preasfânta Treime. O vreme a fost şi întâistătător al Noii Rome şi a adus dovezi contra ereziilor dezbătute în timpul Sinodului al 2-lea Ecumenic. Din cauza unor neînţelegeri provocate de răutatea şi invidia unora, în scurtă vreme, Sfântul Grigorie a părăsit scaunul arhieresc al Constantinopolului şi s-a retras în singurătate. Până la sfârşitul vieţii a alcătuit multe scrieri şi poeme despre viaţa spirituală, despre teologie şi poezie creştină. S-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389.
Astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului, cel care a luptat împotriva arianismului în timpul lui Valens (364-378). Venind împăratul arian la Tomis, Sfântul Bretanion l-a înfruntat spunându-i că nu este alt Crez decât cel de la Niceea, şi ieşind din biserică împreună cu poporul, l-a lăsat pe Valens singur cu alaiul său. Pentru aceasta a fost exilat, dar a fost readus pe scaunul său la insistenţele credincioşilor. La cererea Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Bretanion a trimis în Capadocia moaştele Sfântului Sava. În 380 a trecut în pace la Domnul.
