Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Mutarea Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan; Sfântul Voievod Neagoe Basarab; Dreptul Ghedeon
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a fost unul dintre cei 12 Apostoli, singurul ucenic prezent la răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, moment în care a primit în grijă pe Fecioara Maria. După Înălţarea Domnului la Cer, Sfântul Ioan era unul din stâlpii Bisericii lui Hristos, împreună cu Petru şi cu Iacov, ruda Domnului. Tradiţia ne spune că, după Adormirea Maicii Domnului, Ioan a predicat Evanghelia în Asia şi în Efes. A fost surghiunit de împăratul Domiţian (81-96) în insula Patmos. Aici a scris Evanghelia sa, cele trei epistole şi Apocalipsa. S-a mutat la Domnul în jurul anului 100, în Efes, unde aşezase în timpul vieţii sale episcopi şi preoţi. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domnitor al Ţării Româneşti (1512-1521). S-a îngrijit de mănăstiri şi biserici, cea mai strălucită fiind Mănăstirea Argeşului. A cinstit memoria şi pomenirea dascălului şi învăţătorului său, Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, aducând moaştele sale de la Mănăstirea Dionisiu din Athos. Astfel l-a împăcat cu prigonitorul acestuia, voievodul Radu cel Mare, cel care îl chemase pe patriarh în ţară, dar care l-a surghiunit apoi. Sfântul Voievod ne-a lăsat moştenire şi opera sa „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, prima creaţie de valoare universală a literaturii române. A plecat la Domnul la 15 septembrie 1521.
