Sfântul Mucenic Lup a trăit pe vremea împăratului Aurelian (270-275), în cetatea Nove (Novae, astăzi Sviştov în Bulgaria), în provincia romană Dacia Ripensis. Era sclav şi avea o viaţă grea, dar de dragul lui Hristos, Cel în care credea, răbda toate şi se ruga, la rândul său, pentru toţi cei prigoniţi şi pentru venirea lor la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu. Plin de râvnă dumnezeiască, Sfântul Lup a început să-i defaime pe zeii păgânilor, cei fără suflet şi propovăduind astfel credinţa lui Hristos mulţi au crezut după îndemnul acestuia. De aceea, păgânii au vrut să-l omoare, însă nu au reuşit, pentru că era apărat de Hristos-Domnul. Nefiind el botezat încă, L-a rugat pe Dumnezeu să-i dea harul Botezului, înainte de a mărturisi înaintea păgânilor. Iar Dumnezeu, care ascultă rugăciunea robilor Săi şi împlineşte dorinţa celor bineplăcuţi Lui, a trimis atunci o ploaie mare peste pământ şi acela a fost semnul botezului pentru Lup. Văzându-şi dorinţa împlinită, Sfântul Lup s-a dat de bunăvoie în mâinile păgânilor, ca un miel spre junghiere, iar aceia luându-l l-au dus la dregătorul lor. Deci, dregătorul a început să-l ademenească pe credinciosul rob al lui Hristos, făgăduindu-i că-l va elibera din robia ce se afla, însă Lup, fiind plin de credinţă, a spus că nu se va lepăda de Cel ce l-a scos din robia păcatului. Pentru aceasta a fost îndelung torturat, răbdând toate, iar la sfârşit prigonitorii i-au tăiat capul, într-o zi de 23 august, când a fost aşezat în ceata mucenicilor lui Hristos.
