Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa, Maxima; Sfinţii 26 de Mucenici din Goţia/Dacia

Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa, Maxima; Sfinţii 26 de Mucenici din Goţia/Dacia

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 26 Martie 2024

Sfântul Arhanghel Gavriil este unul dintre cei 7 întâistătători ai oştilor cereşti, care a fost trimis de Dumnezeu pe pământ spre a face tot binele firii omeneşti. Când Moise era în pustie, Gavriil l-a învăţat să scrie cărţile Facerii, despre cele dintâi neamuri şi timpuri. Tot Gavriil s-a arătat lui Zaharia şi i-a vestit că va avea un fiu, pe Ioan Botezătorul. Şi iarăşi, acelaşi Arhanghel Gavriil s-a arătat Fecioarei Maria în Nazaret, vestindu-i că din ea Se va naşte Mântuitorul lumii. Pentru aceea, Biserica a rânduit ca în ziua imediat următoare sărbătorii Bunei Vestiri să prăznuim soborul acestui mare Arhanghel, mulţumindu-i pentru marile sale binefaceri.

Astăzi, Biserica noastră îi pomeneşte şi pe Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa, Maxima (†304). Printre cetăţile prigonite în timpul păgânului împărat Diocleţian (284-305) se afla şi cetatea Singidunum (Belgradul de azi), unde vieţuiau aceşti doi slujitori ai lui Hristos. Văzând preotul Montanus prigoana împotriva creştinilor, a plecat din Singidunum la Sirmium, unde a fost prins de prigonitori şi adus în faţa lui Probus, guvernatorul provinciei Panonia Inferioară. Pentru că nu a vrut să aducă jertfe idolilor, preotul a fost supus la multe şi cumplite chinuri, însă nu a cedat, ci L-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat.

Văzând stăruinţa Sfântului, Probus a supus-o şi pe Maxima, soţia preotului, la chinuri mari, crezând că astfel amândoi vor ceda. Pentru că nici aşa nu a izbândit, guvernatorul a poruncit ca cei doi să fie înecaţi în râul Sava.

Deci, legându-li-se câte o piatră de gât, au fost aruncaţi în data de 26 martie a anului 304 în râu şi aşa au primit cununa muceniciei din mâinile Domnului.

Trupurile lor au fost recuperate de creştini şi au fost mai apoi duse la Roma, unde au fost aşezate în Catacombele Sfintei Priscila.