Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil; Sfântul Mucenic Montanus preotul şi soţia sa, Maxima; Sfinţii 26 de Mucenici din Goţia
Sfântul Arhanghel Gavriil este unul dintre cei 7 întâistătători ai oştilor cereşti, care a fost trimis de Dumnezeu pe pământ spre a face tot binele firii omeneşti. Când Moise era în pustie, Gavriil l-a învăţat să scrie cărţile Facerii, despre cele dintâi neamuri şi timpuri. Tot Gavriil s-a arătat lui Zaharia şi i-a vestit că va avea un fiu, pe Ioan Botezătorul. Şi iarăşi, acelaşi Arhanghel Gavriil s-a arătat Fecioarei Maria în Nazaret, vestindu-i că din ea Se va naşte Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru aceea, Biserica a rânduit ca în ziua imediat următoare sărbătorii Bunei Vestiri, să prăznuim soborul acestui mare Arhanghel, mulţumindu-i pentru marile sale binefaceri. Astăzi, Biserica noastră îi pomeneşte şi pe Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa Maxima (†304). Printre cetăţile prigonite în timpul păgânului împărat Diocleţian (284-305) se afla şi cetatea Singidunum (Belgradul de azi), unde vieţuiau aceşti doi slujitori ai lui Hristos. Văzând preotul Montanus prigoana împotriva creştinilor, a plecat din Singidunum la Sirmium, unde a fost prins de prigonitori şi adus în faţa lui Probus, guvernatorul provinciei Panonia Inferioară. Pentru că nu a vrut să aducă jertfe idolilor, preotul a fost supus la multe şi cumplite chinuri, însă nu a cedat, ci L-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat. Văzând stăruinţa Sfântului, Probus a supus-o şi pe Maxima, soţia preotului, la chinuri mari, crezând că astfel amândoi vor ceda. Pentru că nici aşa nu a izbândit, guvernatorul a poruncit ca cei doi să fie înecaţi în râul Sava. Deci, legându-li-se câte o piatră de gât, au fost aruncaţi în data de 26 martie a anului 304 în râu şi aşa au primit cununa muceniciei din mâinile Domnului. Trupurile lor au fost recuperate de creştini şi au fost mai apoi duse la Roma, unde au fost aşezate în Catacombele Sfintei Priscila.
