Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Sfinţit Mc. Dorotei, Episcopul Tirului
Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei i-a urmat în scaunul de episcop al Tirului Sfântului Metodie, pe vremea domniei împăratului Constantin cel Mare (306-337). El a cunoscut prigoana împotriva creştinilor şi de aceea nu a păstorit mult timp turma încredinţată lui, deoarece văzând el cruzimea chinurilor mărturisitorilor lui Hristos, şi-a lăsat scaunul şi se ascundea prin locuri neştiute. În timpul domniei lui Iulian Apostatul (361-363), din ordinul acestuia s-a stârnit din nou prigoană împotriva Bisericii lui Hristos. Împăratul a poruncit dregătorilor să-i prindă pe creştini şi să-i ucidă pe cei care nu cinstesc idolii vechilor credinţe păgâne. De asemenea, i-a îndepărtat pe creştini din toate dregătoriile împărăteşti. Deci, bătrânul episcop Dorotei, văzând chinuirea cea mare ce se făcea creştinilor, şi-a lăsat iar scaunul Bisericii din Tir, fugind de groaza prigonitorilor şi a luat drumul pribegiei, după cuvântul Domnului care zice: Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă (Matei 10, 23). Ieşind el din cetatea sa, a mers în Tracia, dar nici acolo nu a scăpat de prigonirea păgânilor. Şi a fost prins episcopul Dorotei de dregătorii lui Iulian Apostatul în cetatea Odisopole (Varna de astăzi), suferind multe bătăi şi nenumărate alte pătimiri îndurând. După multe şi cumplite chinuri şi-a dat fericitul suflet în mâinile Domnului Iisus Hristos, la vârsta de 107 ani.
Sfântul Sfinţit Mucenic Dorotei a lăsat mai multe scrieri folositoare creştinilor, în limbile greacă şi latină, fiind bărbat desăvârşit în toată înţelepciunea cea duhovnicească. A scris Vieţile Prorocilor şi ale Apostolilor şi alte cuvinte şi tâlcuiri, folositoare sufletului.
