Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Odovania praznicului Înălțării Sfintei Cruci; Sf. Ap. Codrat; Sf. Proroc Iona
Sfântul Codrat a fost ucenic al Apostolilor Domnului. După Tradiția Bisericii, el a propovăduit Evanghelia în mai multe locuri, dar în special în Atena, unde a fost și episcop. În apărarea creștinilor care erau persecutați, el a scris în anul 124 o Apologie adresată împăratului Adrian (117-138), pe când acesta era în Atena. Sfântul Codrat a arătat popoarelor calea cea dreaptă a credinței în Mântuitorul Hristos, dar păgânii, închinători la idoli, l-au bătut cu pietre ca pe un alt Ștefan. Din acest motiv, a mers și a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos în Magnezia, dar, fiind prins de păgâni, a fost cumplit chinuit de aceștia până ce, sfârșit de puteri, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Proroc Iona, fiul lui Amitai. Către acest Iona a fost cândva cuvântul Domnului care i-a zis: „Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns la faţa Mea” (Iona 1, 2). Dar Iona, temându-se să nu fie omorât de niniviteni, nu s-a dus, ci s-a ascuns în Tarsis, crezând că poate fugi de la faţa Domnului. Pe drum spre Tarsis s-a stârnit o furtună cumplită, iar cei ce erau în corabie împreună cu Iona l-au aruncat în mare, iar furtuna s-a potolit. La porunca Domnului, Iona a fost înghiţit de un peşte mare, stând în burta aceluia trei zile şi trei nopţi. Astfel, stând şi rugându-se şi-a întins palmele sale în chipul crucii şi striga către Domnul în necazul său. Iar Domnul, milostiv fiind, l-a certat pe el, dar morţii nu l-a dat, căci a poruncit chitului să-l scoată afară, iar peştele l-a aruncat pe Iona pe uscat. După aceasta, Prorocul a fost din nou trimis de Dumnezeu la niniviteni să le prorocească pieirea. Dar aceia, întorcându-se de la păcatele lor, au fost cruţaţi de Domnul.
