Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Odovania praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului; Sf. Mare Mc. Ecaterina; Sf. Mare Mc. Mercurie
Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, tânăra înţeleaptă care a convins 150 de filozofi păgâni să vină la Hristos, a suferit moarte martirică în anul 305. Fiică de neam împărătesc, Ecaterina s-a născut în Alexandria Egiptului şi, datorită studiilor şi înţelepciunii, a ajuns de tânără printre cei mai de seamă înţelepţi ai vremii. Dar mai presus de învăţăturile profane iubea pe Hristos şi Evanghelia Sa, pentru care a fost supusă la chinuri de Maximian. Tot atunci a fost silită să înfrunte pe cei 150 de filozofi păgâni pe care i-a adus la Hristos. Furios, Maximian a poruncit să fie arşi în foc. După multe chinuri, Sfânta Ecaterina a primit cununa muceniciei, prin tăierea capului. Sfintele sale moaşte se află la Mănăstirea Ecaterina, pe muntele Sinai. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie, general şi sfetnic apropiat al împăratului Deciu (250-251). A fost supus la chinuri tot pentru credinţa în Hristos, la vârsta de 25 de ani. Scăpând de fiecare dată nevătămat, a primit cununa muceniciei prin tăierea capului.