Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Odovania praznicului Pogorârii Sfântului Duh; Sf. Ier. Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Sfinţit Mc. Eusebiu, Episcopul Samosatei (Începutul Postului Sf. Ap. Petru şi Pavel. Dezlegare la peşte)
Sfântul Ierarh Grigorie s‑a născut la Bucureşti în 1765 din părinţi cucernici şi iubitori de Dumnezeu şi a primit la botez numele Gheorghe. Încă din pruncie s‑a arătat iubitor de înţelepciune, învăţând cu multă râvnă şi dragoste la şcolile înalte ale vremii, unde a dobândit o cunoaştere temeinică a învăţăturilor dumnezeieşti. A fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovschi la Mănăstirea Neamţ, unde a fost tuns în monahism, primind numele Grigorie. A mers la Muntele Athos, apoi, întors la Mănăstirea Neamţ, a început a tălmăci dumnezeieştile cărţi ale Sfinţilor Părinţi. După aceasta, s‑a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani, unde, fiind găsit în 1823 de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, a fost adus la Bucureşti şi ridicat în scaunul de Mitropolit al Ţării Româneşti. Ca mitropolit nu şi‑a îngăduit odihna, ci a zidit biserici, a hirotonit preoţi şi a întemeiat şcoli de luminare a poporului. Întreaga viaţă şi lucrare a Mitropolitului Grigorie în ogorul Domnului a fost o pildă de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi, de ajutorul lui bucurându‑se mulţi sărmani, văduve, copiii orfani, cărora le oferea hrană, adăpost şi cărţi spre învăţătură. La moartea sa nu s‑au găsit în chilie bunuri sau bani, ci o mulţime de cărţi pregătite de el spre a fi oferite şcolarilor. A stat în exil peste 4 ani, trimis fiind de conducerea rusească, aşezată în acea perioadă în Principatele Române. A purces pe drumul pribegiei la Chişinău, la Buzău apoi la Mănăstirea Căldăruşani. S‑a mutat în pace la Domnul pe 22 iunie 1834.
