Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose; Sfântul Mucenic Eudoxie
La locul ce se cheamă Herotop, aproape de cetatea Colose, în Frigia, era din darul lui Dumnezeu un izvor de apă făcător de minuni, dintru care multe tămăduiri primeau bolnavii. Sfinţii Apostoli Ioan Teologul şi Filip, mergând să propovăduiască Evanghelia Domnului, oprindu-se ei la Herotop, au prorocit că peste tot locul acela va străluci darul Sfântului Arhanghel Mihail. Şi îndată după plecarea lor a izvorât la locul acela apă făcătoare de minuni. Între cei care veneau să se vindece la acea apă a fost şi un păgân din Laodiceea, a cărui fiică era mută din naştere. El fusese chemat printr-o vedenie de noapte de Arhanghelul însuşi. Şi dezlegându-se limba fiicei aceluia, păgânul a zidit o biserică frumoasă deasupra izvorului, cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”. Faptele acestea umpleau de ură pe păgânii închinători la idoli care au vrut să distrugă biserica dorind să abată peste ea râul care era aproape, dar Arhanghelul Mihail, arătându-se preotului Arhip, i-a poruncit să lovească cu un toiag stânca cea mare pe care era biserica şi formându-se o prăpastie apa a ocolit sfântul locaş. De atunci s-a numit locul acela „Hones”, adică „mistuire”, că acolo, de la minunea lucrării Sfântului Arhanghel Mihail, apele se mistuie în piatră de multe veacuri.
