Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust şi Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul
Sfântul Apostol Achila, unul dintre cei 70 de Apostoli ai Domnului, a fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel. În Sfânta Scriptură este amintit în Epistola I către Corinteni, la capitolul al 16-lea, sub numele de Acvila. „Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor” (I Corinteni 16, 19), precum şi în Epistola către Romani, capitolul 16, versetele de la trei la cinci. „Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi toate Bisericile dintre neamuri, şi Biserica din casa lor” (Romani 16, 3-5). Aşadar, Sfântul Apostol Acvila era iudeu din părţile Pontului şi locuia în Italia, împreună cu soţia sa Priscila. Nu au stat multă vreme în Italia, deoarece împăratul Claudiu (41-54) a poruncit ca toţi iudeii să fie alungaţi şi aşa Acvila şi Priscila s-au stabilit în Corint, hrănindu-se din osteneala mâinilor lor, căci erau făcători de corturi. Sfântul Apostol Pavel, venind de la Atena, s-a oprit în Corint şi a fost găzduit de aceştia. Şi a stat acolo, învăţându-i să creadă în Hristos-Domnul, apoi i-a botezat. Lucrând Apostolul în Corint un an şi şase luni, a pornit cu corabia spre Siria, urmat de Acvila şi Priscila. Sosind la Efes, i-a lăsat pe cei doi să-i înveţe pe efeseni credinţa în Hristos, iar Sfântul Apostol Pavel s-a dus la Ierusalim. Murind Claudiu, s-au întors la Roma şi Apostolul îi saluta din Corint, în Epistola sa către Romani, ca pe nişte ajutători ai săi, care şi-au pus viaţa în primejdie pentru lucrul lui Hristos. Mai târziu, Acvila a fost rânduit episcop la Efes de către Apostolul neamurilor. Tradiţia Bisericii spune că Acvila a fost ucis de necredincioşi, aflând odihnă în Împărăţia cerurilor împreună cu ceilalţi Apostoli ai Domnului.
