Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ap. şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân
Sfântul Luca, marele Apostol şi Evanghelist, era grec de neam şi s-a născut în Antiohia Siriei. De tânăr deprinsese medicina şi pictura. El s-a dovedit şi un iscusit zugrav de icoane. Multa sa învăţătură l-a ajutat mai cu seamă să înţeleagă cuvântul pe care-l propovăduia Hristos şi să-l vestească lumii de atunci. În căutările sale, Sfântul Luca a devenit ucenic al Apostolului Pavel, care l-a luat apoi să-i fie însoţitor în răspândirea Evangheliei. Întâlnirea lui cu Sfântul Apostol Pavel a avut loc la Troas, către anul 50. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a luat notiţe şi din aceste însemnări şi alte texte şi tradiţii a alcătuit două cărţi: o Evanghelie şi Faptele Apostolilor. După moartea Apostolului Pavel la Roma, tradiţia spune că Sfântul Luca a propovăduit Evanghelia cu multă însufleţire în Macedonia şi Dalmaţia, dar mai ales în Grecia, murind în cetatea Teba din Beoţia Greciei, la vârsta de peste 80 de ani, ca unul din acei curaţi cu inima care văd pe Dumnezeu din lumea aceasta. Tradiţia ne mai spune că el este cel dintâi care a zugrăvit icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu meşteşugul zugravilor „în ceară”, dar şi icoanele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Tot astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Marin cel Bătrân. Acesta a trăit pe vremea lui Diocleţian şi a lui Aristobul. Fiindcă era creştin, iar în vremea aceea creştinii erau persecutaţi, a fost dus înaintea guvernatorului Ciliciei. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, Mântuitorul lumii, fericitul Marin cel Bătrân a fost bătut cumplit cu toiege şi, legându-i-se picioarele cu lanţuri grele, a fost băgat în temniţă, şi a doua zi iarăşi aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare şi l-au bătut fără de milă. Apoi, pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dându-şi duhul în mâinile Domnului.
