Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, Episcopul Ierusalimului

Sfântul Apostol Simeon (†106) este „socotit frate al Domnului nostru Iisus Hristos”, după cum menţionează Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, pe luna aprilie. Sfântul Simeon era fiul lui Cleopa, fratele Dreptului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, „precum mărturisesc vechii scriitori, vrednici de credinţă ai Bisericii: Eusebiu, Episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin şi Nichifor Xantopol. După întoarcerea lui Iosif din Egipt, acest Cleopa a luat, spre însoţire, pe o rudenie mai îndepărtată a lor, Maria, care i l-a născut pe acest Simeon” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, luna aprilie). Ajuns la „vârsta înţelegerii”, a urmat Mântuitorului nostru Iisus Hristos, văzând minunile pe care le săvârşea. Sfântul Simeon a fost numărat în rândul celor 70 de ucenici ai Domnului şi după Pogorârea Duhului Sfânt s-a ostenit alături de Sfinţii Apostoli la răspândirea Evangheliei. El a fost al doilea Episcop al Ierusalimului, după Sfântul Iacov, rudă a Domnului, ucis pentru mărturisirea credinţei în Hristos de iudei, care-l „doborâseră de pe aripa templului, lovindu-l cu un lemn în cap”. În timpul campaniei militare romane în Ţara Sfântă, condusă la început de Vespasian şi apoi de fiul său, Tit, ce a dus la cucerirea Ierusalimului în anul 70, creştinii s-au retras din Cetatea Sfântă în frunte cu episcopul lor în oraşul Pella, dincolo de Iordan. După căderea Ierusalimului, creştinii s-au întors în Cetatea Sfântă ruinată de romani, care au distrus și templul. Comunitatea creştină a înflorit sub păstorirea Sfântului Simeon după anul 70. Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române în volumul VIII pe luna aprilie consemnează că, „lucrând cu înţelepciune la înflorirea Bisericii din Ierusalim, până la vârsta de peste 100 de ani, Sfântul Simeon şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, în timpul lui Traian (98-117), împăratul romanilor, fiind osândit la răstignirea pe cruce”, ca şi Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că a mărturisit credinţa în El.