Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Cuv. Daniil Sihastrul; Sf. Mc. Sebastian şi Zoe; Sf. Ier. Modest, Arhiepiscopul Ierusalimului (Dezlegare la peşte)
Cuviosul Daniil Sihastrul (†1496) s-a născut într-o localitate din zona Rădăuţilor din părinţi drept-credincioşi.
A intrat de tânăr în monahism, primind numele David. Apoi a mers la Mănăstirea Sfântului Leontie de la Rădăuţi, unde în scurt timp, datorită rugăciunii stăruitoare şi râvnei sale deosebite, a primit schima cea mare, primind numele Daniil.
Nu după mult timp de la primirea schimei celei mari, s-a retras cu binecuvântarea stareţului său lângă pârâul Viteu, în pădurile din jurul Putnei, unde a locuit ca sihastru.
Între nenumăraţii său fii duhovniceşti s-a numărat şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (†1054), după cum ne arată cronicile vremii. Piatra de mormânt a cuviosului a fost aşezată de însuşi Sfântul Ştefan cel Mare, iar pe ea scrie: „Acesta, este mormântul părintelui nostru David, Schimnicul Daniil”.
Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul a fost înmormântat la Mănăstirea Voroneţ, acolo unde povăţuise mulţi ucenici. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a înscris numele în Sinaxar în anul 1992.
Astăzi pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Sebastian şi cei împreună cu dânsul, care au trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).
Dintre mucenici, Sfântul Sebastian era chiar senator roman şi din această funcţie a reuşit să aducă la credinţa în Hristos mulţi conaţionali. Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor, au fost prinşi Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul şi Zoe şi fiind chinuiţi mult, şi-au dat sufletul în mâinile Domnului. Iar fericitul Sebastian a fost chemat de Diocleţian pentru a-l face să se lepede de Hristos.
Pentru că nu a voit aceasta, ostaşii au tras cu săgeţi în tot trupul său, la porunca împăratului şi fiind încă viu, l-au zdrobit cu toiege. Şi aşa şi-a încredinţat cinstitul său suflet Domnului.
