Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou
Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (†490) era din Mesopotamia, din Eparhia Samosatelor, dintr-un sat ce se numea Vitara. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa se numea Marta. Pe când avea vârsta de cinci ani, părinţii săi l-au dus într-o mănăstire, iar acolo a strălucit în viaţa monahală. Deoarece sporea tot mai mult în nevoinţe duhovniceşti, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul (†459) şi a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeieşti, s-a dus în Anaplu, care era în părţile Traciei, aproape de Bizanţ. Acolo, fericitul Daniil s-a închis într-un templu idolesc, unde a îndurat multe ispite de la diavoli. După această experienţă, sfântul s-a suit pe un stâlp, unde a stat timp îndelungat, dând dovadă de multă răbdare în asprele nevoinţe pustniceşti. A îndurat arşiţa verii şi frigul aprig ale iernii, dar şi vânturile puternice. Cuviosul avea de la Dumnezeu nu numai puterea de a izgoni diavolii şi de a tămădui neputinţele, ci şi darul prorociei. El, văzând mai înainte mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa ce avea să vină asupra cetăţii, a trimis veste Patriarhului Ghenadie şi împăratului Leon, sfătuindu-i să săvârşească rugăciune publică, de două ori pe săptămână, pentru ca Domnul să Se milostivească faţă de ei. Dar ei n-au luat în seamă sfatul fericitului, de aceea, au văzut cu fapta împlinirea prorociei lui, pentru păcatele lor. Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, faptele sale bune şi minunate ajungând chiar şi la urechile împăraţilor Leon cel Mare (457-474), Zenon (474-475; 476- 491) şi Vasilisc, care au mers şi s-au închinat sfântului. Acesta le-a prorocit cele ce aveau să li se întâmple. Leon cel Mare, neavând fii şi dorind să aibă moştenitori, l-a rugat pe Cuviosul Daniil să mijlocească pentru el la Dumnezeu ca să câştige ceea ce doreşte. Deci, rugându-se lui Dumnezeu, a prorocit împăratului că anul viitor i se va naşte un fiu şi s-a împlinit acea prorocie a lui, iar împăratul s-a bucurat pentru naşterea fiului său şi era mulţumit de rugăciunile sfântului. Străbătând vestea despre Sfântul Daniil, a venit la dânsul şi împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr. Ajutând Biserica lui Hristos, care era atacată de eretici, trăind o viaţă sfântă şi neprihănită, s-a mutat în pace la Domnul.
