Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Cuv. Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou
Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (†490) era din Mesopotamia, din Eparhia Samosatelor, dintr-un sat ce se numea Vitara. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa se numea Marta. Pe când avea vârsta de cinci ani, părinţii săi l-au dus într-o mănăstire, iar acolo a strălucit în viaţa monahală. Deoarece sporea tot mai mult în nevoinţe duhovniceşti, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul (†459) şi a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeieşti, s-a dus în Anaplu, care era în părţile Traciei, aproape de Bizanţ. Acolo, fericitul Daniil s-a închis într-un templu idolesc, unde a îndurat multe ispite de la diavoli. După această experienţă, sfântul s-a suit pe un stâlp, unde a stat timp îndelungat, dând dovadă de multă răbdare în asprele nevoinţe pustniceşti. A îndurat arşiţa verii şi frigul aprig ale iernii, dar şi vânturile puternice. Cuviosul avea de la Dumnezeu nu numai puterea de a izgoni diavolii şi de a tămădui neputinţele, ci şi darul prorociei. El, văzând mai înainte mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa ce avea să vină asupra cetăţii, a trimis veste Patriarhului Ghenadie şi împăratului Leon, sfătuindu-i să săvârşească rugăciune publică, de două ori pe săptămână, pentru ca Domnul să Se milostivească faţă de ei. Dar ei n-au luat în seamă sfatul fericitului, de aceea, au văzut cu fapta împlinirea prorociei lui, pentru păcatele lor. Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, faptele sale bune şi minunate ajungând chiar şi la urechile împăraţilor Leon cel Mare (457-474), Zenon (474-475; 476- 491) şi Vasilisc, care au mers şi s-au închinat sfântului. Acesta le-a prorocit cele ce aveau să li se întâmple. Leon cel Mare, neavând fii şi dorind să aibă moştenitori, l-a rugat pe Cuviosul Daniil să mijlocească pentru el la Dumnezeu ca să câştige ceea ce doreşte. Deci, rugându-se lui Dumnezeu, a prorocit împăratului că anul viitor i se va naşte un fiu şi s-a împlinit acea prorocie a lui, iar împăratul s-a bucurat pentru naşterea fiului său şi era mulţumit de rugăciunile sfântului. Străbătând vestea despre Sfântul Daniil, a venit la dânsul şi împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr. Ajutând Biserica lui Hristos, care era atacată de eretici, trăind o viaţă sfântă şi neprihănită, s-a mutat în pace la Domnul.
