Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sf. Cuv. Daniil Stâlpnicul şi Luca cel Nou
Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul (†490) era din Mesopotamia, din Eparhia Samosatelor, dintr-un sat ce se numea Vitara. Tatăl său se numea Ilie, iar mama sa Marta. Pe când avea vârsta de 5 ani, părinţii săi l-au dus într-o mănăstire, iar acolo a strălucit în viaţa monahală. Deoarece sporea tot mai mult în nevoinţe duhovniceşti, s-a dus la Cuviosul Simeon Stâlpnicul (†459) şi a luat de la el binecuvântare. În urma unei descoperiri dumnezeieşti, s-a dus în Anaplu, care era în părţile Traciei, aproape de Bizanţ. Acolo, fericitul Daniil s-a închis într-un templu idolesc unde a îndurat multe ispite de la diavoli. După această experienţă, sfântul s-a suit pe un stâlp, unde a stat timp îndelungat, dând dovadă de multă răbdare în asprele nevoinţe pustniceşti. A îndurat arşiţa verii şi frigul aprig al iernii, dar şi vânturile puternice. Cuviosul avea de la Dumnezeu nu numai puterea de a izgoni diavolii şi de a tămădui neputinţele, ci şi darul prorociei. El, văzând mai înainte mânia lui Dumnezeu şi pedeapsa ce avea să vină asupra cetăţii, a trimis veste Patriarhului Ghenadie şi împăratului Leon, sfătuindu-i să săvârşească rugăciune publică, de două ori pe săptămână, pentru ca Domnul să se milostivească faţă de ei. Dar ei n-au luat în seamă sfatul fericitului, de aceea au văzut cu fapta împlinirea prorociei lui, pentru păcatele lor.
Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, faptele sale bune şi minunate ajungând chiar şi la urechile împăraţilor: Leon cel Mare (457-474), Zenon (474-475; 476-491) şi Vasilisc, care au mers şi s-au închinat sfântului. Acesta le-a prorocit cele ce aveau să li se întâmple. Leon cel Mare, neavând fii şi dorind să aibă moştenitori, l-a rugat pe Cuviosul Daniil să mijlocească pentru el la Dumnezeu ca să câştige ceea ce doreşte. Deci, rugându-se lui Dumnezeu, a prorocit împăratului că anul viitor i se va naşte un fiu şi s-a împlinit acea prorocie a lui, iar împăratul s-a bucurat pentru naşterea fiului său şi era mulţumit de rugăciunile sfântului. Străbătând vestea despre Sfântul Daniil, a venit la dânsul şi împărăteasa Evdochia, soţia împăratului Teodosie cel Tânăr. Ajutând Biserica lui Hristos, care era atacată de eretici, trăind o viaţă sfântă şi neprihănită, s-a mutat în pace la Domnul.