Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche (sec. VIII) a viețuit în apropiere de Ierusalim, în pustie. Acolo se afla o frumoasă așezare călugărească, întemeiată de Sfântul Hariton, numită Lavra Veche, deoarece fu
19 Apr, 2026
Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, şi Ştefan făcătorul de minuni (Pomenirea celor adormiţi)
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a trăit în timpul împăraţilor iconoclaşti Leon al III-lea Isaurul (717-741) şi fiul său Constantin al V-lea Copronim (741-775). Din copilărie, Cuviosul a învăţat dreapta credinţă. El s-a călugărit de tânăr şi a urmat cu toată fiinţa lui Hristos. A trăit în asceză şi rugăciune închis într-o chilie vreme de mulţi ani şi „s-a luminat cu darul nepătimirii”. A primit hirotinia în treapta preoţiei şi „s-a învrednicit a fi egumen la mănăstirea Pelechitului, lângă Helespont, în Asia Mică. La sfârşit, i s-a dăruit lui şi puterea facerii de minuni; şi, ca unul ce a suferit chinuri grele de la prigonitori, s-a învrednicit şi de cununa muceniciei” (Proloagele). Împăratul Leon Isaurul a pornit prigoană împotriva sfintelor icoane şi cei care executau ordinele lui au ajuns şi la Mănăstirea Pelechitului, în Sfânta şi Marea Joi din Săptămâna Pătimirilor lui Hristos. Mănăstirea a fost prădată de aceşti prigonitori, „care au pătruns în biserică şi în altar, sfărâmând icoanele şi aruncând Sfintele Taine. Călugării au fost ferecaţi în lanţuri, bătuţi şi chinuiţi, iar mănăstirii i s-a dat foc. La statornica împotrivire a Cuviosului egumen Ilarion, prigonitorii au tăbărât asupra lui şi l-au supus la neînchipuite chinuri. Apoi, pus în lanţuri, alături de alţi călugări, l-au dus la Efes, unde toţi au fost aruncaţi în închisoare” (Proloagele). Aici, mulţumind Mântuitorului Iisus Hristos pentru puterea pe care i-a dat-o să îndure chinurile la care a fost supus, mărturisind dreapta credinţă, Sfântul Ilarion şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, numărându-se în ceata cuvioşilor mărturisitori.
