Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Sfinţii din familia Sf. Vasile cel Mare; Sf. Cuv. Die; Aflarea moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov

Sfânta Cuvioasă Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare (†380), şi-a închinat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi grijii faţă de cei aflaţi în necazuri şi nevoi. Ea a fost logodită, dar logodna nu a durat mult, pentru că logodnicul ei a murit la scurt timp. Sfânta a ales o viaţă de feciorie, ajutând-o pe mama sa, Sfânta Emilia, la treburile gospodăreşti şi la creşterea fraţilor mai mici. Cuvioasa Macrina „se nevoia cu Dumnezeieştile Scripturi, ca una ce se sârguia să îndrume pe fraţii ei pe calea urmării lui Hristos, făcând casa părintească o şcoală de fapte bune. Împreună cu fratele ei, Sfântul Vasile, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei şi alta pentru bărbaţi. Cea de călugări era povăţuită de Sfântul Vasile cel Mare, iar cealaltă, de egumena Macrina, care, după ce a răposat mama lor, şi-a împărţit averea săracilor. A trăit fericita aşa, cu multă cuviinţă şi sihăstreşte, în rugăciuni, câştigându-şi prin muncă cele de trebuinţă, până la cea din urmă suflare a ei. Cercetând pe sora sa în boala ei cea de pe urmă, Sfântul Grigorie al Nyssei a găsit-o cu totul slăbită de friguri şi culcată pe o scândură. Sărăcia din mănăstirea fecioarelor era aşa de mare, încât de-abia s-a găsit un văl învechit, spre acoperirea trupului Macrinei, când au dus-o la mormânt. Atunci, Sfântul Grigorie a pus deasupra ei mantia sa de episcop. În viaţa ei, Sfânta Macrina a făcut şi multe minuni, dând tămăduire bolnavilor şi îndrăciţilor, prin rugăciunile ei. Fericita a adormit cu pace în anul 380, şi a fost îngropată în biserica Sfinţii 40 de Mucenici, alături de mormântul mamei sale, Sfânta Emilia, iar pomenirea ei se face la 19 iulie” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfinţii din familia Sfântului Vasile cel Mare - Familia de sfinţi a Marelui Capadocian, Sfântul Vasile, este una dintre cele mai cunoscute din istoria Bisericii Ortodoxe. Despre această familie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel scrie, în Cuvântul înainte la Calendarul creştin-ortodox 2026, că „în secolul al IV-lea, familia Sfântului Vasile cel Mare ne oferă un exemplu remarcabil despre cum sfinţenia odrăsleşte sfinţenie: părinţii Vasile şi Emilia, bunica Macrina cea Bătrână şi cinci dintre copii - Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Petru al Sevastiei, Sfântul Cuvios Navcratie (mare pustnic şi făcător de minuni în pustia Sinaiului) şi Sfânta Macrina cea Tânără - au devenit toţi opt sfinţi în calendarul Bisericii, arătând că educaţia creştină şi trăirea virtuţilor evanghelice în familie pot purta roade de sfinţenie pentru toate generaţiile”.

Această familie „a împodobit veşmântul Bisericii cu un şir de sfinţi, ca nişte giuvaeruri”. Unul dintre strămoşii Sfântului Vasile cel Mare din partea mamei, Emilia, „a dobândit cununa de mucenic, iar bunicii din partea tatălui, Vasile, L-au mărturisit pe Hristos în vremea prigoanelor împăratului Maximian Daia şi s-au refugiat în munţii din regiunea Pontului, unde au rămas şapte ani (306-313), timp în care au fost hrăniţi de animalele sălbatice (nu sunt pomeniţi în sinaxarele bizantine; în Apus sunt pomeniţi la 14 ianuarie, în Martirologiul Roman). Părinţii săi, Sfântul Vasile cel Bătrân şi Sfânta Emilia, s-au făcut cunoscuţi pentru virtuţile lor, pentru grija arătată săracilor şi pentru faptul că îşi călăuziseră cei zece copii pe calea sfinţeniei”, după cum consemnează în lucrarea sa, Sinaxarul - Vieţile Sfinţilor, părintele Makarios Simonopetritul. Tot el ne spune că adevărata călăuzitoare duhovnicească a familiei a fost sora Sfântului Vasile cel Mare, „Sfânta Macrina, numită şi Filosoafa”, sărbătorită de Biserică astăzi, 19 iulie. Ea „i-a încurajat spre viaţa de mănăstire atât pe mama, cât şi pe fraţii ei: Sfântul Navcratie (8 iunie), Sfântul Grigorie, cel care avea să devină Episcop al Nyssei (10 ianuarie), şi Sfântul Petru, viitorul Episcop al Sevastiei (9 ianuarie)”.

O influenţă majoră în formarea acestor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe a avut-o bunica lor, Sfânta Macrina, numită cea Bătrână, pentru a o deosebi de nepoata ei, Sfânta Macrina, numită şi cea Tânără. Bunica Sfântului Vasile cel Mare este una dintre femeile creştine importante în istoria Bisericii, fiind mamă și bunică de sfinți, dar şi o mare mărturisitoare a credinței creștine. Sfânta Macrina cea Bătrână a fost ucenica Sfântului Grigorie Taumaturgul, Episcopul Neocezareei, făcătorul de minuni, pe care îl sărbătorim la 17 noiembrie. Învăţăturile acestui sfânt ierarh al Bisericii le-a transmis sfânta nepoţilor ei, contribuind la formarea lor teologică.

Cel mai important sfânt pe care l-a dat Bisericii această familie capadociană este Sfântul Vasile cel Mare. În fiecare an, la 1 ianuarie, îl sărbătorim pe Marele Părinte al Bisericii, ca o pildă pentru toţi creştinii. El a fost „de înţelepciune iubitor” şi a trăit ascetic, studiind „Legea lui Dumnezeu”. A ales din toate „împreună-vieţuirea cu Dumnezeu” şi a păzit „nerobită vrednicia sufletului”, supunând cugetul trupesc Duhului, şi pentru acestea stă înaintea lui Hristos ca prieten al Lui.