Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Mărturisitori Procopie şi Talaleu
Sfântul Procopie (†750) era din ţinutul Decapole, care se află lângă Marea Galileei. Denumirea Decapole vine de la cele 10 cetăţi pe care acel ţinut le cuprindea. Sfântul Procopie luase de tânăr calea vieţii monahiceşti şi era vestit între călugări pentru trăirea sa sfântă, pentru postirea sa şi mai ales pentru multele sale nevoinţe. El a trăit pe vremea prigoanei împotriva sfintelor icoane, şi ridicându-se ca un stâlp al Ortodoxiei şi mare apărător al dreptei credinţe, stând cu bărbăţie împotriva taberelor eretice, le umplea de ruşine şi cu nebiruite cuvinte, insuflate de Dumnezeu, dovedea nebunia învăţăturii iconoclaştilor. Pentru că era un aprig apărător al dreptei credinţe, din porunca împăratului, cuviosul a fost prins şi bătut cumplit, apoi a fost zgâriat cu unelte de fier şi i s-a smuls pielea de pe corp. A fost apoi aruncat în temniţă, avându-l ca frate de pătimire pe Cuviosul Vasile Mărturisitorul (sărbătorit la 28 februarie). Pe toate le-a răbdat sfântul, predicând neîncetat adevărul credinţei creştine. Murind împăratul Leon, Sfântul Procopie a fost eliberat din temniţă şi cu trupul şubrezit de mulţimea chinurilor s-a dus la mănăstirea sa, trăind în osteneli şi în rugăciune. La bătrâneţi adânci s-a mutat în pace la Hristos-Domnul, văzându-L pe Acela nu în icoană, ci în mod real primind de la El răsplata pentru ostenelile sale cele multe.
