Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Cuv. Mc. Anatasia Romana; Sf. Cuv. Avramie
Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana a trăit în vremea împăraţilor păgâni Deciu (250-253) şi Valerian (253-260). Rămasă orfană de ambii părinţi la vârsta de trei ani, a fost luată spre creştere de stareţa unei mănăstiri de lângă Roma, care se numea Sofia. Dumnezeu a înzestrat-o cu frumuseţe trupească, dar ea a luptat să-şi desăvârşească frumuseţea duhovnicească. Însă, guvernatorul Romei, păgânul Prov, auzind de frumuseţea ei, a trimis soldaţi la mănăstirea în care aceasta vieţuia, ca să o aducă înaintea lui. Guvernatorul i-a spus să își caute un soț și să treacă la religia păgână, însă muceniţa nu a voit, fiind supusă multor chinuri. În cele din urmă, Sfânta Anastasia Romana a fost martirizată prin decapitare.
