Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul şi Ilirie

Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul († 824) s-a născut în Cezareea Bitiniei (Asia Mică), într-o familie evlavioasă. La opt zile după naşterea lui i-a murit mama, iar tatăl său s-a călugărit. El rămâne în grija bunicii. Sfântul Nichita iubea Biserica şi dorea o viaţă închinată lui Hristos. El devine ucenic al pustnicului Ştefan. Studiază Sfintele Scripturi şi trăieşte în asceză şi rugăciune. Este trimis de părintele său duhovnicesc la Mănăstirea Midichiei, zidită pe muntele Olimp, de Sfântul Patriarh Tarasie al Constantinopolului (784-806). Aici era egumen bătrânul și înţeleptul stareţ Nichifor, care l-a primit în obştea pe care o îndruma duhovniceşte. În această mănăstire, Cuviosul Nichita a sporit duhovniceşte prin nevoinţă, smerenie şi ascultare. Înainte de a împlini șapte ani de când se afla în mănăstire, este hirotonit preot de Sfântul Patriarh Tarasie. 

Nu după mult timp, „i s-a încredinţat lui toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al Cuviosului Nichifor, care era slăbit de bătrâneţe. Şi sporea mult numărul fraţilor ce veneau în mănăstire, precum sporea şi viața lor plăcută lui Dumnezeu. Iar după moartea Cuviosului Nichifor, Nichita, fiind rugat de fraţii din obşte, a luat cârmuirea mănăstirii. Şi aşa, vieţuind în toată fapta cea bună, a ajuns la anii bătrâneţilor şi a sosit la vremea mărturisirii şi a pătimirii celei vitejeşti, pe care a răbdat-o pentru cinstirea sfintelor icoane” (Proloagele).

Împăratul iconoclast Leon al V-lea Armeanul (813-820) a pornit o nouă prigoană împotriva sfintelor icoane în anul 813. „Drept credincioşii erau prigoniţi, clericii surghiuniţi şi însuşi patriarhul a fost înlocuit cu Teodosie, un om al împăratului. Împreună cu alţi egumeni, Cuviosul Nichita a fost închis în temniţă şi apoi trimis în surghiun, mărturisind şi suferind neclintit timp de şase ani pentru credinţa pe care a mărturisit-o la al șaptelea Sinod Ecumenic, de la Niceea, în anul 787” (Proloagele). Din cauza suferinţelor îndurate pentru apărarea sfintelor icoane şi fiind bătrân, după ce s-a încheiat prigoana, în anul 820, Cuviosul Nichita s-a retras la linişte, într-un schit, unde s-a mutat la Domnul în ziua de 3 aprilie a anului 824.