Sf. Cuv. Sila, Paisie şi Natan de la Sihăstria Putnei; Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit (Dezlegare la peşte)

Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al 18-lea în Sihăstria Putnei, loc de aspră nevoință și de liniște în care se retrăgeau cei mai aleși monahi putneni.

Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor. Părinţii săi se numeau Ion și Ioana. A intrat de tânăr ca frate la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), apoi, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la Domnul, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit ca Sila să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare. Ca ucenic și ajutor al starețului Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grijă timp de peste 30 de ani de toate cele necesare obștii. Prin multă râvnă şi viaţă curată a ajuns un duhovnic vestit, fiind prețuit atât de credincioșii, cât și de domnitorii Moldovei: Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi. Ultimii ani de viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe lipsuri și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774. La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul Sila și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea „Sfântul Ilie”, de unde a trecut la Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie. Era un mare rugător, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine. Primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care, adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la Domnul în data de 16 decembrie 1784.

Sfântul Cuvios Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. S-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui Mitropolit Iacob Putneanul. La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, după ce a purtat cu multă răbdare povara grea a bolilor, Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la cereştile lăcaşuri, a doua zi după sărbătoarea Nașterii Domnului, în 26 decembrie 1784. Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna și a 20 de ani de la resfințirea vechii biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea în rândul sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Cuvios Teodor cel Sfinţit. A fost ucenicul marelui Pahomie, apoi stareţ după el la mănăstirile din Tabena Egiptului. S-a născut în Tebaida de Sus din părinţi creştini şi pe când avea 14 ani s-a dus, cu binecuvântarea mamei sale, la o mănăstire de monahi unde a vieţuit mai mult timp. Auzind Teodor de Cuviosul Pahomie şi de sfinţenia vieţii lui, l-a căutat şi s-a învrednicit a fi numărat printre ucenicii aceluia. La vârsta de 25 de ani, fericitul Teodor a fost ales de dascălul său ca însoţitor, ori de câte ori cerceta mănăstirile puse sub povăţuirea sa. La 30 de ani a fost sfinţit preot, de unde şi numirea sa de Teodor cel Sfinţit, adică Teodor preotul. La puţină vreme după moartea Cuviosului Pahomie, fiind dezbinări şi neînţelegeri între mănăstirile pahomiene, Teodor a fost ales să păstorească în toate aceste mănăstiri, reuşind să aducă pacea şi dragostea frăţească în marea familie a fraţilor săi. Sub cârmuirea sa, aceste mănăstiri au ajuns la atâta strălucire, încât pretutindeni ajunsese vestea despre viaţa curată a călugărilor de acolo. În anul 367, Sfântul Cuvios Teodor a trecut la Domnul.