În timpul domniei lui Sapor al 2-lea (309-378), în Persia vieţuiau numeroşi creştini, având episcopi, preoţi şi diaconi. Învăţătorii credinţei păgâne, care se închinau la soare, împreună cu evreii, s-au unit împotriva creştinilor, pe care îi defăimau înaintea împăratului. Mai întâi, l-au vorbit de rău pe Sfântul Simeon, episcopul de Seleucia şi Ctesifon, despre care au zis că este vrăjmaş al împăratului Persiei şi prieten al împăratului din Constantinopol, pe care îl înştiinţează de toate câte se întâmplă în Persia. Mai apoi, au fost învinuiţi de trădare toţi creştinii din acel ţinut. Drept aceea, Sapor a pus dajdie mare şi grea asupra creştinilor şi a rânduit şi dregători neînduplecaţi, care să strângă în grabă aceste dajdii. Apoi, împăratul a început să ucidă preoţi şi slujitori ai Bisericii, să jefuiască şi chiar să dărâme bisericile creştinilor. Pe Sfântul Simeon l-a adus în faţa sa şi l-a întrebat de ce nu se închină soarelui. Atunci, fericitul a mărturisit că el se închină numai lui Dumnezeu cel Atotputernic. Deci, a fost trimis episcopul în temniţă, iar pe drum l-a zărit pe bătrânul Gotazat, care în tinereţe fusese creştin şi învăţător al împăratului. Acum însă, pentru slavă deşartă şi din frică să nu-şi piardă viaţa, se închina soarelui la fel ca perşii păgâni. Zărindu-l pe acesta, Sfântul Simeon s-a amărât în sufletul său şi şi-a întors faţa de la Gotazat. Dar acela s-a luminat la suflet şi a plâns cu amar, văzând jalea şi batjocura episcopului său. Astfel, îl ruga pe împărat să-l elibereze din lanţuri pe sfântul episcop, dar Sapor nu numai că nu a vrut lucrul acesta, ci a poruncit să îi taie capul. Iar în Vinerea Mare a anului 341, au fost scoşi din temniţă 1.150 de creştini, împreună cu Sfântul Simeon, episcopul lor. După multe chinuri şi batjocuri, cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.
Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin bucătarul
Pe vremea împăratului Zenon din Constantinopol (474-491), trăia în Alexandria Egiptului o femeie tânără ce se numea Teodora. Părinţii ei, care erau oameni înstăriţi, au măritat-o cu un om de seamă din Alexandria, iar Teodora trăia fericită alături de soţul ei. Însă, după căsătorie, tânără şi frumoasă fiind, s-a lăsat ademenită de un om de seamă din oraş, căzând în păcatul desfrânării.
După săvârșirea păcatului era mereu întristată pentru că şi-a stricat viaţa. Pentru aceasta s-a pocăit mult şi, intrând într-o mănăstire de călugări, s-a îmbrăcat în port bărbătesc, şi-a pus numele Teodor şi a fost primită ca monah de egumenul mănăstirii. Şi astfel a început viaţa ei de pocăinţă, de post şi rugăciune. Doi ani a trăit Teodora în cele mai aspre nevoinţe, lepădând voia sa şi devenind ca un înger în trup. Deci, văzând diavolul că este puternică în ispite, a ridicat multe învinuiri nedrepte împotriva ei. Din invidie, fericita Teodora a fost învinuită că, monah fiind, a păcătuit cu o femeie cu care a avut un copil. Primind cu linişte învinuirea, Teodora a luat copilul, pe care l-a crescut şapte ani în afara aşezământului monahal. După toţi aceşti ani, călugării au primit-o din nou în mănăstire şi nu după mult timp Teodora a trecut la Domnul.
Atunci au aflat monahii că fratele Teodor era de fapt femeie şi, pentru nedreptăţile pe care le-a îndurat, cu toţii s-au întristat şi îi cereau iertare sfintei. Prin descoperire de la înger, fostul ei bărbat a venit la acea mănăstire şi a trăit în chilia Sfintei Teodora până la moartea lui. Copilul, ajungând în vârstă, a fost ales egumen al acelei mănăstiri.
Astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Cuvios Eufrosin bucătarul. Acesta, fiind fără învăţătură, a intrat într-o mănăstire unde a primit ascultarea de bucătar. Fiind un om simplu, dar nu fără de minte, era defăimat de toţi, însă Eufrosin pe toate le îndura cu răbdare. Printr-o minune i s-a descoperit preotului acelei mănăstiri că Eufrosin este un om drept şi plăcut lui Dumnezeu.
Într-o noapte, preotul l-a văzut în vedenie pe Eufrosin într-o grădină frumoasă desfătându-se de toate bunătăţile de acolo. Intrând în vorbă cu el, Eufrosin i-a dăruit preotului nişte mere frumoase, iar când s-a trezit preotul le-a aflat în veşmântul său. Acesta a povestit la toţi fraţii vedenia ce-o avusese îndemnându-i pe toţi la viaţă sfântă, iar fericitul Eufrosin, fugind de slava oamenilor, a plecat în pustie, unde s-a nevoit până la moartea sa.
.jpg)
