Sfântul Teotim a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (378-395) în Sciţia Mică sau Dobrogea de astăzi şi era Episcop al Tomisului. El se bucura de atâta cinste în rândul hunilor barbari din regiunea
Sf. Ier. Emilian Mărturisitorul, Episcopul Cizicului, şi Miron, Episcopul Cretei
Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul lui Hristos (†820) a trăit pe vremea împăratului Leon al V-lea Armeanul (813-820), unul dintre împăraţii care luptau împotriva sfintelor icoane. Ca Episcop al Cizicului, Sfântul Emilian a fost silit de multe ori să se lepede de cinstirea icoanelor, suferind multe chinuri de la eretici, dar nu s-a supus, ci a rămas neclintit, potrivit predaniei Sfinţilor Părinţi. El avea nădejdea că pentru necazurile cele vremelnice va dobândi bunătăţile cele veşnice. Fiind în exil, din cauza pătimirilor şi a strâmtorărilor s-a mutat în pace la Domnul.
Astăzi, Biserica Ortodoxă face şi pomenirea Sfântului Miron, Episcopul Cretei, care, înainte de a fi ales episcop, a hrănit mulţi săraci, lucrând pământul împreună cu soţia sa. Odată, a aflat pe pământul său nişte hoţi care furau, aceia umplându-şi sacii cu grâu. Iar sacii erau atât de grei, încât tâlharii nu puteau să-i ridice de la pământ. Dar Sfântul Miron, în loc să-i alunge sau să le facă vreun rău, venind, le-a ridicat sacii cu mâinile sale, i-a pus pe umerii lor, poruncindu-le să nu spună nimănui cele întâmplate. Datorită vieţii sale îmbunătăţite a fost hirotonit preot, el primind marele dar al preoţiei în timpul împăratului persecutor Deciu (249-251). După moartea împăratului a fost ales Episcop al Cretei, unde a păstorit cu mult devotament, învrednicindu-se chiar de darul facerii de minuni. Până la vârsta de 100 de ani, când şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, Sfântul Miron a trăit în iubire faţă de Dumnezeu şi cu milă faţă de oameni.