Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Ier. Grigorie, Episcopul Nyssei; Sf. Cuv. Antipa de la Calapodeşti; Sf. Ier. Dometian, Episcopul Melitinei
Sfântul Grigorie era fratele mai tânăr al Sfântului Vasile cel Mare. El a învăţat carte la şcolile din oraşul său, Cezareea Capadociei, şi pentru setea sa de cunoaştere şi pentru marea putere a gândirii şi a scrierilor sale, a ajuns să fie cel dintâi mare dascăl, părinte şi teolog slăvit al vieţii duhovniceşti. După moartea soţiei sale Teosevia, Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop de fratele său, Sfântul Vasile cel Mare, încredinţându-i-se scaunul Nyssei, de unde a luptat împotriva arianismului. Cetatea Nyssa din Capadocia nu era o cetate de seamă, însă Sfântul Vasile voia oameni cu o credinţă neşovăielnică în jurul său. El spunea că „este mai bine ca episcopul să dea cinste scaunului său decât să capete cinste episcopul de la scaun”. Sfântul Grigorie de Nyssa a luat parte la lucrările Sinodului II Ecumenic, în anul 381, întărind credinţa în dumnezeirea Duhului Sfânt. Dintre scrierile sale amintim; Marele cuvânt catehetic; Despre facerea omului; Viaţa lui Moise; Tâlcuire la Cântarea Cântărilor; Despre Fericiri ş.a. S-a mutat în pace la Domnul în anul 395, în ziua de 10 ianuarie.
Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Antipa, care din botez se numea Alexandru. El s-a născut în 1816 în satul Calapodeşti, Bacău. La 20 de ani a mers la Schitul Brazi din Vrancea, unde a fost tuns în rasoforie de stareţul Dimitrie. După doi ani a plecat pe Muntele Athos, unde a primit schima cea mare, primind numele Antipa. În 1860 a mers în Moldova şi Rusia în vederea strângerii de ajutoare pentru Schitul Prodromu. În 1865 s-a aşezat pentru totdeauna la Mănăstirea Valaam. Sfântul Sinod al Bisericii noastre l-a trecut în rândul sfinţilor în 1992.
