Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei; Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu; Sf. Cuv. Nil Pustnicul
Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (†619), a fost cipriot de neam, fiul lui Epifanie, domnul ţării, din Amatunda Ciprului, şi a trăit pe vremea împăratului Heraclie (610-641). La vârsta cuvenită s-a căsătorit şi a avut doi copii, dar murindu-i soţia şi copiii, Ioan şi-a împărţit averea săracilor şi a hotărât să trăiască în slujba lui Dumnezeu şi a celor lipsiţi şi în suferinţă, de unde şi numele de cel Milostiv. Vestea despre el ajunsese în toată partea de răsărit a creştinătăţii, astfel încât, atunci când scaunul Patriarhiei de Alexandria rămăsese vacant, la cererea poporului, Ioan a fost înălţat la această treaptă de patriarh, cu toate că nu dorea acest lucru. Odată ajuns patriarh, Sfântul Ioan a dorit să-i cunoască pe toţi săracii din Biserica sa, pe care i-a numit „stăpânii şi domnii mei”, ca unii cărora Hristos le-a dat puterea de a deschide porţile cerului celor ce fac milostenie. În 619, voind Sfântul să meargă la Constantinopol, pe drum l-au părăsit puterile şi, abătându-se pe la Cipru, a trecut la Domnul în Amatunda, locul naşterii sale. Astăzi, Biserica noastră îi pomeneşte şi pe Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni. Sfântul Mucenic Atanasie s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei. A luptat pentru Ortodoxie într-o vreme când aceasta era ameninţată de uniaţie. În anii 1761 şi 1762 a tratat cu guvernul din Viena militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Împreună cu alţi români a mers la Viena, unde li s-a dat asigurarea că românii din ţinutul Năsăudului nu vor fi siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă. Aşteptând roadele înţelegerii, fericitul Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut cont de dorinţa românilor şi atunci a început a se opune pe faţă convertirii la catolicism. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirlă”, erau organizate sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului, în prezenţa episcopului unit. Atunci, „moş Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, i-a convins pe grăniceri că Ortodoxia este adevărata credinţă şi pentru aceasta a fost omorât împreună cu alţi trei tovarăşi de-ai săi: Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu.
