Sfântul Mucenic Trifon a trăit în secolul al III‑lea. A suferit moarte martirică în timpul persecuției ordonate de împăratul Deciu (249‑251). Era din ţinutul Frigiei, din localitatea Lampsac. A cunoscut din copilărie credinţa creştină. Pentru viaţa lui curată şi smerită a primit de la Dumnezeu darul vindecări de boli şi al izgonirii duhurilor rele. Este chemat la Roma de împăratul Gordian al III‑lea (238‑244) pentru a o izbăvi de duhuri necurate pe fiica acestuia. Sfântul Trifon a alungat duhul necurat ce o chinuia pe fiica împăratului şi a adus la credinţa creştină pe mulţi, apoi s‑a întors în localitatea sa. Când ajunge Deciu împărat, declanşează o mare persecuţie împotriva creştinilor. Sfântul Trifon este arestat şi dus la Niceea, unde este întemniţat. Este pus să jertfească zeilor păgâni, dar el refuză, mărturisindu‑L pe Hristos. Sfântul Trifon este supus la multe chinuri pentru a se lepăda de credinţa creştină. El continua să mărturisească pe Hristos, îndemnându‑i şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos, socotindu‑se fericit să sufere pentru El. Este osândit la moarte prin sabie, dar viaţa i se sfârşeşte înainte din cauza suferinţelor provocate de torturile la care a fost supus.
Sf. Ier. Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei; Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu; Sf. Cuv. Nil Pustnicul
Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei (†619), a fost cipriot de neam, fiul lui Epifanie, domnul ţării, din Amatunda Ciprului, şi a trăit pe vremea împăratului Heraclie (610-641). La vârsta cuvenită s-a căsătorit şi a avut doi copii, dar, murindu-i soţia şi copiii, Ioan şi-a împărţit averea săracilor şi a hotărât să trăiască în slujba lui Dumnezeu şi a celor lipsiţi şi în suferinţă, de unde şi numele de cel Milostiv. Vestea despre el ajunsese în toată partea de răsărit a creştinătăţii astfel încât, atunci când scaunul Patriarhiei de Alexandria rămăsese vacant, la cererea poporului, Ioan a fost înălţat la această treaptă de patriarh, cu toate că nu dorea acest lucru. Odată ajuns patriarh, Sfântul Ioan a dorit să-i cunoască pe toţi săracii din Biserica sa, pe care i-a numit „stăpânii şi domnii mei”, ca unii cărora Hristos le-a dat puterea de a deschide porţile cerului celor ce fac milostenie. În 619, voind Sfântul să meargă la Constantinopol, pe drum l-au părăsit puterile şi abătându-se pe la Cipru, a trecut la Domnul în Amatunda, locul naşterii sale.
Astăzi, Biserica noastră îi pomeneşte şi pe Sfinţii Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni. Sfântul Mucenic Atanasie s-a născut în Bichigiu, sat de pe Valea Sălăuţei. A luptat pentru Ortodoxie într-o vreme când aceasta era ameninţată de uniaţie. În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Împreună cu alţi români a mers la Viena, unde li s-a dat asigurarea că românii din ţinutul Năsăudului nu vor fi siliţi să-şi lepede credinţa ortodoxă. Aşteptând roadele înţelegerii, fericitul Atanasie şi-a dat seama că nu s-a ţinut cont de dorinţa românilor şi atunci a început a se opune pe faţă convertirii la catolicism. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit „La mocirlă”, erau organizate sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului, în prezenţa episcopului unit. Atunci, „moş Tănase Todoran”, în vârstă de 104 ani, i-a convins pe grăniceri că Ortodoxia este adevărata credinţă şi pentru aceasta a fost omorât împreună cu alţi trei tovarăşi de-ai săi: Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu.
