Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ier. Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (Canonul Mare)
Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului (†806) s-a născut din părinţii Gheorghe şi Eucratia în cetatea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol. Tatăl său era un important demnitar bizantin la curtea imperială. Urmând modelul părintelui său, tânărul Tarasie a ajuns sfetnic împărătesc. În taină sfântul ducea o viaţă de adâncă evlavie. Pentru că Bizanţul era tulburat de erezia iconoclastă pe care au îmbrăţişat-o şi unii împăraţi s-a ajuns chiar la condamnarea cinstirii icoanelor în anul 752 la un sinod ţinut în Constantinopol. După acest sinod mulţi apărători ai sfintelor icoane au fost persecutaţi, iar unii chiar omorâţi. În aceste timpuri de grele încercări pentru Biserică, dar şi pentru împărăţia bizantină, a fost pus patriarh al Constantinopolului Sfântul Tarasie de către împărăteasa Irina (797-802). El a primit să fie patriarh după ce împărăteasa i-a promis că o să fie convocat un sinod a toată lumea. La îndemnul patriarhului a fost convocat Sinodul al şaptelea Ecumenic ce s-a desfăşurat la Niceea în anul 787. La acest sinod a fost condamnată erezia iconoclastă şi a fost formulată învăţătura de credinţă privind cinstirea sfintelor icoane.
Sfântul Tarasie a fost cinstit de popor ca un ierarh drept credincios, care a zidit o mănăstire pe celălalt mal al Bosforului, aducând mulţi monahi aici şi ajutând pe săraci. El a fost patriarh al Constantinopolului timp de 22 de ani. A trecut la Domnul la 25 februarie 806 şi a fost înmormântat în mănăstirea pe care o ctitorise.
