Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ier. Vucol, Episcopul Smirnei, şi Fotie, Patriarhul Constantinopolului; Sf. Cuv. Varsanufie cel Mare şi Ioan din Gaza
Sfântul Ierarh Vucol (†100) a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli şi a fost hirotonit episcop de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care l-a aşezat în marea cetate a Smirnei. Aici, Sfântul Vucol a păstorit cu înţelepciune şi cu dragoste turma credincioşilor vreme îndelungată, aducând pe mulţi la cunoaşterea adevărului şi botezându-i în numele Preasfintei Treimi. Mai înainte de moartea sa, Sfântul Ierarh Vucol a lăsat ca episcop în locul lui pe fericitul Policarp. Şi aşa s-a mutat la cereştile lăcaşuri, în ziua de 6 februarie.
În această zi pomenim şi pe Sfântul Ierarh Fotie (†897). Acesta a fost hirotonit episcop în sfânta zi a Naşterii Domnului, în anul 857, şi a păstorit cu înţelepciune turma cea cuvântătoare a lui Hristos. Sfântul Fotie a scris multe cărţi deosebit de însemnate pentru viaţa Bisericii, cărţi cu caracter învăţătoresc, juridic şi literar. Amintim: Mistagogia Duhului Sfânt şi Amfilohia, lucrare de 324 de teme, în care sfântul expune diferite probleme despre Sfânta Scriptură, teologie şi filosofie. Sfântul Fotie a fost un mare luminător al Bisericii, punând început şi încreştinării popoarelor slave în credinţa ortodoxă a Răsăritului.
Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare, care s-a născut în Egipt şi a îmbrăţişat viaţa monahală de tânăr. S-a învrednicit de darul vestirii celor viitoare şi tămăduia adesea neputinţele sufleteşti şi trupeşti ale ucenicilor săi. Dintre toate darurile sale pe care i le împărtăşea Duhul Sfânt, cel mai mare era acela al dreptei socotinţe şi al învăţăturii duhovniceşti, aceste daruri rămânând lucrătoare până în zilele noastre pentru toţi cei care citesc cu evlavie cartea Scrisorilor lui de călăuzire spirituală. S-a mutat în pace la Domnul pe la anul 540.
