Sf. Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ştefan şi Sava Brancovici, Mitropoliţii Transilvaniei; Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş; Sf. Mc. Pasicrat şi Valentin; Sf. Cuv. Elisabeta (Dezlegare la peşte)

Sfântul Ierarh Ilie Iorest (†1678) era din Transilvania, născut din părinţi ortodocşi ce l-au numit din botez Ilie. A studiat la Mănăstirea Putna, unde a fost cunoscut de domnitorul Vasile Lupu. La Putna a început şi viaţa monahală. A ajuns Mitropolit al Transilvaniei la Alba Iulia cu sprijinul domnitorului Vasile Lupu şi al Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei. „În această slujire a întâmpinat greutăţi chiar de la început. I se cerea de către calvini să tipărească şi să folosească în biserici Catehismul calvinesc şi alte cărţi, străine de învăţătura ortodoxă. Noul mitropolit s-a dovedit un bun păstor, păstrând învăţătura celor şapte Sinoade ecumenice, fiind pildă de tărie în credinţa ortodoxă şi dovedind credincioşilor că sunt mai de folos lanţurile pentru Hristos decât laudele viclene. A tipărit Evanghelia cu învăţătură, cartea ortodoxă începută de înaintaşul său, Mitropolitul Ghenadie, întărindu-i pe cei slabi în credinţă şi cercetând toate bisericile din Ardeal” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, luna aprilie). Stăpânirea calvină, constatând că nu-l poate atrage de partea lor, i-a adus învinuiri mincinoase şi l-a aruncat în temniţă la Alba Iulia, după numai trei ani de păstorire (1640-1643). „Adus în lanţuri în curtea Mitropoliei din Alba Iulia, Întâistătătorul Ilie a fost dezbrăcat de haine şi bătut cu nuiele, răbdându-le pe toate... După nouă luni de chinuri îndurate, fericitul Iorest a fost eliberat în schimbul unui preţ de 1.000 de taleri, pe care neavându-i, «s-au dat chezăşie pentru el 24 de credincioşi». Pentru dezlegarea de chezăşie, Sfântul a plecat după ajutoare la Putna, la domnitorul Vasile Lupu, la Mitropolitul Varlaam, apoi la ţarul Rusiei şi astfel şi-a răscumpărat libertatea” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, luna aprilie). La scurt timp după ce s-a întors în ţară, s-a mutat la Domnul.

Sfântul Simion Ştefan (†1656) ajunge pe scaunul vlădicesc de la Alba Iulia în 1643. Situaţia românilor ortodocşi din Transilvania era un delicată, din cauza ofen­sivei calvine promovate de principele Gheorghe Rakoţi (1630- 1648) şi de superintendentul calvin Gheleji, care a fost pus stăpân peste Biserica românească. Cei doi au pus grele poveri pe umerii ierarhului român, prin care să fie calvinizaţi românii ortodocşi. Sfântul Simion Ştefan nu a îndeplinit sarcinile trasate de ei şi a apărat credinţa ortodoxă cu mult curaj şi iscusinţă. El nu a fost doar apărător al credinţei, ci şi al neamului românesc. Sub păstorirea sa Noul Testament a fost tradus în limba română şi tipărit la Alba Iulia în anul 1648. Sfântul Simion Ştefan, după ce s-a luptat pentru Biserica lui Hristos şi neamul românesc, s-a mutat la Domnul în anul 1656.