Sf. Mare Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Toma din Maleon; Sf. Mc. Evanghel

Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi (sec. III-IV) s-a născut într-o familie creştină, fiind rodul rugăciunii părinţilor săi Dorotei şi Eusebia, care au promis lui Dumnezeu că, dacă vor avea un copil, îl vor dărui Preasfintei Treimi. Rugăciunea lor a fost împlinită prin naşterea fiicei lor Chiriachi, care a venit în lume într-o zi de duminică, când toţi creştinii sărbătoresc Învierea lui Hristos. Numele pe care l-a primit relevă tocmai acest lucru, pentru că în limba greacă Chiriachi înseamnă duminică.

Când sfânta a ajuns la vârsta de 16 ani, împăratul Diocleţian (284-305) a declanşat cea mai mare persecuţie împotriva creştinilor din Imperiul Roman. Sfânta Chiriachi şi părinţii ei au avut de suferit în urma unei delaţiuni. Au fost arestaţi, iar ea a fost separată de părinţi. Aceştia au fost duşi în Armenia, la Melitene, unde sunt martirizaţi de demnitarul imperial Iustus.

Chiriachi este trimisă la judecata cezarului Maximian Galeriu la Nicomedia. Uimit de frumuseţea ei, cezarul îi propune să se căsătorească cu cineva din familia imperială, dacă va părăsi credinţa creştină şi va aduce jertfe zeităţilor păgâne. Sfânta refuză acest aranjament matrimonial şi mărturiseşte plină de curaj credinţa ei în Hristos. Pentru statornicia ei în credinţă este bătută, fiind lovită cumplit. Ea suportă toate supliciile la care este supusă, rugându-se lui Dumnezeu.

Maximian Galeriu constată că toate aceste chinuri nu o clintesc pe Chiriachi în credinţa ei şi porunceşte ca, în continuare, de judecarea sfintei să se ocupe guvernatorul Bitiniei, Ilarion. Acesta doreşte să o judece într-un templu păgân. Chiar înainte de a începe procesul are loc un cutremur, iar Ilarion moare, pentru că au avut loc mari distrugeri în templu, statuile zeilor păgâni au căzut şi s-au distrus. Procesul este continuat de un alt demnitar imperial. Acesta ordonă ca tânăra Chiriachi să fie adusă din temniţă şi aruncată în flăcările focului făcut din dispoziţia lui. O ploaie puternică stinge focul, iar sfânta scapă şi de acest supliciu. Este aruncată la fiare sălbatice care nu o atacă, ci devin blânde ca nişte miei. În urma acestor fapte minunate legate de Sfânta Chiriachi mulţi păgâni au devenit creştini. În urma acestor convertiri, pentru a nu fi şi alte treceri la creştinism, sfânta este condamnată la moarte. Este scoasă în afara zidurilor oraşului Nicomedia la 7 iulie 303 pentru a fi decapitată. După ce s-a rugat şi i-a povăţuit pe creştinii prezenţi la martiriul ei, Sfânta Chiriachi s-a culcat pe pământ şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Când ostașii s-au apropiat de ea să-i taie capul, au constatat că a murit şi s-au mirat. Atunci, un glas din cer le-a spus: „Mergeți, fraților, și propovăduiți la toți măririle lui Dumnezeu”. Ostașii au crezut în Hristos, iar creștinii cu evlavie au luat trupul sfintei și l-au îngropat. Moaştele sfintei s-au dovedit făcătoare de minuni. O parte din sfintele moaşte se află la Catedrala Episcopală din Huşi, fiind aduse de Episcopul Iacob Stamati în anul 1787 de la mănăstirea athonită Marea Lavră. De atunci, Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi este ocrotitoarea Episcopiei Huşilor.