Sfântul Simeon (†107) era fiu al lui Cleopa, fratele bun al lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, după cum mărturisesc scriitorii Eusebiu de Cezareea, Gheorghe Chedrin şi Nichifor Xantopol. După
Sf. Mare Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Toma din Maleon şi Acachie; Sf. Mc. Evanghel
Sfânta Mare Muceniţă Chiriachi a fost rodul rugăciunilor neîncetate ale părinţilor ei, Dorotei şi Eusebia, care nu aveau copii. Dumnezeu le-a dăruit-o într-o zi de duminică, punându-i astfel numele Chiriachi. Însă în timpul prigoanei împăratului Diocleţian (284-305), pentru că cei trei erau creştini, păgânii i-au dus pe bătrâni la Melitine în Armenia, iar pe frumoasa Chiriachi în Nicomidia, la Maximian Galeriu (305-311). Acesta a supus-o la chinuri şi a obligat-o să jertfească idolilor. Dar, rugându-se lui Hristos, un cutremur a sfărâmat idolii şi însuşi dregătorul Ilarion al Bitiniei şi-a aflat, atunci, moartea. Şi următorul dregător a supus-o la chinuri, aruncând-o în foc, dar ploaia l-a stins. Pentru că a reuşit să îmblânzească şi fiarele sălbatice, mulţi păgâni au crezut în Hristos. Atunci, dregătorul a poruncit să-i fie tăiat capul în afara cetăţii. Ajungând la locul stabilit, le-a cerut călăilor să o lase să se roage şi să-i întărească pe creşini în mărturisirea credinţei. Îngăduitori, călăii i-au împlinit ultima dorință. Capul nu i l-au mai tăiat, deoarece Sfânta Chiriachi îşi dăduse deja sufletul lui Dumnezeu, crezând astfel și călăii în Hristos. (Diac. George Aniculoaie)