Sfintele Paşti; Sf. Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă; Sf. Ap. și Ev. Marcu; Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului

(Slujba Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din 23 aprilie este săvârșită a doua zi de Paști)

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia din părinţi creştini şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Rămas fără tată din copilărie, sfântul şi mama lui s-au mutat din Capadocia în Palestina, pentru că aveau rude acolo şi multe averi. Ajuns la vârsta maturităţii şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe a îmbrăţişat viaţa de soldat, dobândind în scurt timp cele mai mari cinstiri, până şi demnitatea de conducător de oaste în garda împăratului. În anul 303, Diocleţian a stârnit prigoană împotriva creştinilor şi, cunoscând decretul de prigonire, Sfântul Gheorghe s-a înfăţişat îndată, de bunăvoie, înaintea împăratului mărturisind deschis că este creştin şi că doreşte să slujească în oaste numai ca ucenic al lui Hristos. Atunci, Diocleţian a poruncit ca sfântul să fie întemniţat şi supus la chinuri groaznice. Şi a fost Sfântul Gheorghe trecut prin toate vămile muceniciei, fiind împuns cu suliţa, bătut la tălpi, iar pieptul fiindu-i zdrobit cu lespezi mari de piatră. Apoi, a fost chinuit la roată, a fost băgat într-o groapă cu var, i s-a dat să bea băutură otrăvitoare şi a fost bătut cu vine de bou. În vremea ţinerii lui în temniţă, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat. După multe şi cumplite suferinţe, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, din porunca împăratului, într-o zi de 23 aprilie. În satele şi oraşele României, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea Sfântului Gheorghe. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele, iar al treilea braţ al Dunării se cheamă «Braţul Sfântul Gheorge».