Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfânta Mare Muceniţă Marina; Sfântul Ierarh Eufrasie, Episcopul Ionopolei
Sfânta Marina (†270) a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama ei, Marina a fost încredinţată unei slujnice, în afara cetăţii, iar pe când avea 12 ani a auzit de Hristos. Din acel moment, cuprinsă fiind de un fior sfânt, dorea să înveţe şi ea învăţăturile creştine şi să vieţuiască după poruncile evanghelice. Şi a fost îndrumată pe calea credinţei adevărate de unii creştini din satul unde locuia. Pe când avea 15 ani a fost pârâtă dregătorului cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor, iar acesta, trimiţând ostaşi să o prindă, a închis-o în temniţă. Mai apoi, a chemat-o la judecată şi minunându-se de frumuseţea ei şi fiind aprins de poftă trupească, dorea ca Marina să-i devină soţie. Însă ea nu a voit acest lucru, ci L-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul domnilor şi Judecătorul lumii. Pentru aceasta, Marina a fost cumplit bătută cu toiege, apoi a fost legată de un stâlp, iar păgânii i-au strujit tot trupul cu unelte ascuţite. Şi a pătimit fecioara Marina multe feluri de cazne, atât în temniţă, cât şi după ce a fost scoasă la a doua cercetare. După aceasta a fost arsă cu făclii aprinse, dar ea a rămas tare în credinţa sa, încât mulţi păgâni au crezut în Hristos Iisus Mântuitorul. În cele din urmă, dregătorul i-a tăiat capul şi aşa Sfânta Marina a primit cununa muceniciei din mâinile Domnului Hristos. În iconografia ortodoxă, Sfânta Marina este reprezentată ţinând într-o mână un ciocan, iar în cealaltă mână un diavol prins de coarne. Se spune că pe când era întemniţată, un diavol a venit noaptea la ea ca să o înspăimânte, dar viteaza muceniţă a pus mâna pe un ciocan şi l-a bătut până în zorii zilei. O mână a sfintei se află la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, iar cea mai mare parte a moaştelor sale se află la mănăstirea închinată ei, situată pe vârful muntelul Langa din Albania, lângă lacul Ohrid.
