Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Achilina; Sf. Ier. Trifilie, Episcopul Lefcosiei din Cipru
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 15 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi, fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc, însă ea, mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos. În această zi, pomenirea Cuviosului Iacov, cel care a fost înşelat de diavolul, iar apoi s-a pocăit. Fericitul Iacov, iubind pe Hristos, s-a înstrăinat de lume şi a lăsat toată averea sa. Însă, după aceasta, s-a mândrit, din lucrarea diavolului şi îndrăznind zicea: „Cine altul ştie, mai bine decât mine, mântuirea mea”? Pentru aceasta săvârşea multe şi mari nevoinţe, dar fără să îi întrebe pe cei pricepuţi, după cum învaţă dumnezeieştii Părinţi. Într-una din zile i s-a arătat un diavol, prefăcut în chip de înger de lumină, şi i-a zis să facă curat în chilie şi să aprindă toate candelele, căci Însuşi Hristos va veni la el să îi aducă multe daruri. Şi a venit la el satana, cu slavă şi cu nălucire multă, iar Iacov i s-a închinat lui. Atunci diavolul l-a lovit pe Iacov în frunte şi a fugit. Deci, a doua zi, călugărul plângând a mers la un monah bătrân, iar bătrânul, mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: „Pleacă de aici, că te-a batjocorit satana”. Deci, după ce Iacov a plâns cu amar, a fost trimis de bătrân la o mănăstire cu viaţă de obşte. Şi a slujit la bucătărie şapte ani, apoi a stat încă şapte ani singur într-o chilie. Şi aşa, învăţând fericitul Iacov calea lui Dumnezeu, a ajuns făcător de minuni şi în pace şi-a săvârşit viaţa.
