Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist
Sinaxarul zilei - 2 noiembrie
Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist erau din Persia şi au vieţuit în vremea domniei regelui Sapor al 2-lea (309-379), cel care a început prigonirea creştinilor. În acel timp, printre oamenii care aveau ascultări la curtea împăratului se aflau în taină şi creştini. Dintre sfinţii pomeniţi astăzi, apropiaţi ai împăratului erau Achindin, Pigasie şi Anempodist, oameni de frunte şi tari în credinţă. Deci, au fost pârâţi aceştia trei că sunt creştini şi că pe mulţi alţii îi aduc la credinţa în Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta, pe când sfinţii se aflau în rugăciune, păgânii i-au prins şi, legându-i cu funii, i-au dus înaintea lui Sapor. Mărturisind cu mult curaj că sunt creştini, au fost bătuţi cu toiege ghimpoase, apoi au fost spânzuraţi şi arşi pe coaste cu făclii aprinse, după care au fost întinşi pe paturi de fier arse în foc. Dar sfinţii au rămas, prin harul lui Dumnezeu, nevătămaţi şi prin rugăciune au dărâmat un idol de seamă al perşilor. Atunci, au fost băgaţi în găleţi cu smoală şi cu plumb topit, apoi au fost aruncaţi în mare. Şi din toate acestea scăpând nevătămaţi, sfinţii au adus la credinţă şi pe alţi curteni de seamă, ca Aftonie şi Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Ei, slăvind pe Dumnezeu, li s-au tăiat capetele, împreună cu alţi 7000, în frunte cu însăşi mama regelui. Achindin, Pigasie şi Anempodist, fiind aruncaţi într-o groapă cu fiare sălbatice, după mai multe zile au fost scoşi întregi de acolo, căci fiarele nu s-au atins de ei. Văzând păgânii că în nici un fel nu îi pot întoarce de la credinţa lor, i-au închis într-un cuptor ars în foc şi astfel fericiţii au primit cununa mucenicilor din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.
