Aceşti Sfinţi Mucenici au trăit în vremea împăratului Maximin Tracul (235-238) şi, pentru că în Alexandria existau neînţelegeri între oameni, împăratul l-a trimis pe fericitul Mina, atenian de neam, să le rezolve, de vreme ce era un om înţelept. Acesta nu numai că i-a lămurit pe alexandrini asupra lucrurilor care-i tulburau, dar i-a şi îmbărbătat pe aceia să ţină şi mai mult la credinţa lor creştină şi a tămăduit mulţi bolnavi. Auzind acestea, Maximin l-a trimis pe Ermoghen prefectul să-l înduplece pe Sfântul Mina să se lepede de Hristos şi pentru că nu a reuşit aceasta l-a supus la mari chinuri. Impresionat fiind Ermoghen de răbdarea în chinuri a fericitului Mina, a trecut şi el la creştinism, a fost botezat de Sfântul Mina, apoi un sobor de episcopi l-a hirotonit arhiereu.
Sf. Mc. Agata şi Teodula
Sfânta Muceniţă Agata (†251) era dintr-o cetate a Siciliei ce se chema Panorm (astăzi, Palermo). Ea era o fecioară foarte frumoasă, făcea parte dintr-un neam ales, avea multe averi pământeşti, dar cea mai mare bogăţie a sa era dragostea pentru Hristos, pe care o purta ca pe o podoabă a sufletului. În acea vreme, împăratul Deciu a dat poruncă să fie prigoniţi şi ucişi toţi creştinii. Cvintilian, conducătorul Siciliei, auzind că Agata este creştină, cuprins fiind de gânduri necurate, a poruncit să fie adusă la judecata lui, în cetatea Catania. Pe drum, Sfânta Agata, între ostaşi fiind, nu înceta a-L ruga pe Dumnezeu să o întărească pentru a-şi mărturisi fără frică marea sa credinţă. Ajungând acolo, Sfânta Agata a fost dusă în casa unei femei necredincioase, Afrodisia, pentru ca aceasta s-o întoarcă de la Hristos spre dragostea lumească. Însă fericita Agata, ţinându-se tare în credinţă, dorea ca mai degrabă să moară de moarte mucenicească decât să se lepede de Hristos-Domnul. Drept aceea, adusă înaintea lui Cvintilian şi a tuturor, fericita Agata L-a mărturisit cu mult curaj pe Iisus Hristos Mântuitorul. Atunci, Cvintilian a poruncit să i se taie sânii, dar noaptea Dumnezeu a vindecat-o în temniţă. Acolo fiind, Sfântul Apostol Petru i s-a arătat Sfintei Agata, întărind-o în credinţă. Deci, au scos-o iarăşi la judecată şi, rămânând statornică în credinţă, au târât-o pe cioburi ascuţite şi au ars-o cu cărbuni aprinşi. După acestea, aruncată fiind în temniţă, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
