Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Andrei Stratilat, Timotei, Agapie şi Tecla
Sfântul Andrei a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305) şi era în armată, având rangul de stratilat, care însemna căpetenie de ostaşi. Năvălind în acea vreme perşii în Siria, căpetenia cea mare a oştirilor din zonă, Antioh, l-a trimit pe Andrei să riposteze cu armata romană împotriva năvălitorilor. Sfântul Andrei Stratilat s-a rugat Domnului Iisus Hristos ca să-l ajute să-i învingă pe duşmani, şi îi îndemna şi pe ostaşi să se roage asemenea lui. Şi i-au înfrânt pe perşi, iar prin această izbândă pe mulţi ostaşi i-a întors la credinţa creştină. Căpetenia oştirilor, Antioh, era prigonitor al creştinilor şi aflând că Andrei şi ostaşii săi credeau în Mântuitorul Hristos, a poruncit ca aceştia să fie prinşi şi torturaţi, ca să se lepede de credinţa lor. Pe Sfântul Andrei l-au întins pe un pat din fier înroşit în foc, însă el a rămas nevătămat, de aceea, prigonitorii s-au gândit să-l osândească la moarte. Socotind însă că nu este bine ca pe nişte ostaşi slăviţi şi viteji, precum erau ei, să-i piardă în mijlocul poporului, Antioh a poruncit să-i lase liberi, hotărând să-i omoare în taină, pentru alte pricini. Sfântul Andrei şi ostaşii lui, văzându-se eliberaţi, au plecat îndată în Cilicia şi s-au botezat toţi. Aflând aceasta, dregătorul a poruncit ca tuturor să li se taie capetele. Şi s-au numărat ca la 2.593 de ostaşi, care, crezând în Hristos Dumnezeu au primit cununa muceniciei împreună cu Sfântul Andrei.
