Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Emilian de la Durostor; Sf. Cuv. Pamvo
Sfântul Mucenic Emilian era de origine daco-romană, din cetatea de pe malul drept al Dunării, Durostorum (azi Silistra). Despre Sfântul Emilian se spune că a fost fie robul unui grec, fie fiul prefectului din Durostorum, Sabbatianus. Se știe însă sigur că atunci când noul guvernator Capitolin dădea un ospăț în cinstea idolilor, Sfântul Emilian a luat un ciocan și a distrus altarele de jertfă și statuile idolilor, fără să-l fi văzut cineva. Oamenii lui Capitolin au întemnițat pe un om nevinovat care venea de la câmp și care trecea pe lângă templul păgân. Sfântul Emilian, auzind de suferințele celui nevinovat, a mărturisit fapta sa și credința în Hristos. Păgânii l-au supus la nenumărate chinuri, dar a rămas statornic în credința sa. După atâtea chinuri, Sfântul Mucenic Emilian a îngenuncheat, s-a rugat și binecuvântând pe Dumnezeu și-a dat sufletul în anul 362. (Diac. George Aniculoaie)
