Sf. Mc. Epictet preotul şi Astion monahul; Sf. Mare Mc. Procopie şi mama sa, Sf. Mc. Teodosia

Sfinții Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul au suferit martirajul în cetatea Halmyris în anul 290. Preotul Epictet a fost contemporan cu domnia împăratului Diocleţian (284-305). El trăia în părţile Asiei Mici. Astion era fiul unui om foarte bogat. Mama sa era şi ea de viţă nobilă, fiica senatorului Iulian. Epictet l-a convertit la creştinism pe Astion.

Împreună s-au urcat pe o corabie şi au sosit în cetatea Halmyris, din Dobrogea, unde nu-i cunoştea nimeni. Aici, Epictet şi Astion au continuat să ducă aceeaşi viaţă curată. Epictet a făcut multe semne şi minuni. „Unei femei i-a vindecat fiul surd, mut şi paralitic. Cel vindecat s-a întors la Dumnezeu şi, împreună cu el, au venit la dreapta credinţă mai mult de 1.000 de locuitori din Halmyris, care văzuseră minunea. Astion a căpătat darul facerii de minuni, având o deosebită putere asupra diavolului”.

În a patra zi de la sosire în oraşul Halmyris, cei doi sfinţi au fost denunţaţi pentru că „prin cuvântările lor au întors pe mulţi de la cinstirea zeilor”. Dregătorul Latronian a poruncit ca, după apusul soarelui, să fie prinşi şi duşi la închisoare. A doua zi i-a scos la judecată. Ei au mărturisit credinţa în Hristos. Dregătorul „a poruncit ca amândoi să fie legaţi, chinuiţi şi să li se rupă carnea de pe trup cu gheare de fier”. Singurul răspuns pe care-l dădeau erau cuvintele: „Noi suntem creştini, facă-se cu noi voia lui Dumnezeu”.

Vigilanţiu, unul dintre cei care-i judecau, auzind aceste cuvinte ale sfinţilor, i-au rămas în minte timp de trei zile. În a patra zi, s-a dus şi a mărturisit: „Şi eu sunt creştin, facă-se şi cu mine voia lui Dumnezeu”. Vigilanţiu s-a dus apoi în închisoare la cei doi sfinţi pentru a primi cuvânt de învăţătură. El şi toată casa lui au devenit creştini. În a cincea zi, cei doi sfinţi au fost iarăşi aduşi la judecată. Atunci, Epictet a rostit o cuvântare, care s-a terminat cu mărturisirea: „Noi suntem creştini”. Latronian i-a supus din nou la chinuri, din care sfinţii au rămas nevătămaţi. Au fost osândiţi să nu primească mâncare şi apă timp de 30 de zile. După trecerea acestui răstimp, au fost aduşi din nou în faţa judecăţii.

„Latronian a început prin a zice că el încă nu ştie de unde vin ei şi din ce neam se trag şi, fiindcă ei nu vor să spună, îi consideră demoni, apoi i-a osândit la moarte prin tăierea capului. Atât Epictet, cât şi Astion şi-au mărturisit din nou credinţa în Hristos, zicând că ei demoni nu sunt, ci că ei au scos duhuri necurate din oameni cu ajutorul lui Hristos, şi anume pe acei demoni pe care judecătorii îi cinstesc şi li se roagă ca unor dumnezei. Auzind acestea, Latronian a poruncit slujitorilor să-i lovească peste gură cu pietre şi să-i lege din nou. Dar pentru că şi în urma acestor chinuri ei au rămas senini şi veseli, dregătorul a dat ultima poruncă, cerând să fie scoşi afară din cetate şi acolo să li se taie capul” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Epictet a lăsat ca mai întâi lui Astion să i se taie capul, apoi s-a aşezat lângă trupul ucenicului său şi îndată i s-a tăiat şi lui capul, în ziua de 8 iulie a anului 290. Trupurile lor au fost înmormântate după apusul soarelui de Vigilanţiu, împreună cu alţi creştini. Moaştele lor au fost descoperite la 15 august 2001, în cripta de sub Altarul bisericii ruinate din cetatea Halmyris.