Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix
Sfinţii Manuil, Savel şi Ismail (†362) erau trei fraţi din Persia. Tatăl lor era păgân, iar mama lor era creştină. Ea i-a crescut pe fiii ei în frica lui Dumnezeu, botezându-i în numele Preasfintei Treimi. La vremea rânduită, cei trei au fost luaţi la oaste şi trimişi de Alamundar, împăratul Persiei, la Iulian Apostatul (361-363), pentru pace, în zilele când împăratul roman făcea mare praznic la Calcedon, în cinstea idolilor. Când Iulian s-a închinat la idoli, Manuil, Savel şi Ismail s-au dat deoparte şi pentru aceasta au fost întemniţaţi. Refuzând ei să se lepede de Hristos-Domnul au fost cumplit chinuiţi, apoi li s-au tăiat capetele.
Atunci, deodată s-a făcut cutremur mare şi s-a despicat pământul spre a primi în sine cinstitele trupuri ale sfinţilor mucenici. După două zile în care creştinii au înălţat smerite şi fierbinţi rugăciuni către Dumnezeu, pământul a dat înapoi trupurile Sfinţilor Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix, care răspândeau o dulce mireasmă. Mulţi păgâni care fuseseră de faţă la această minune au crezut în Mântuitorul Iisus Hristos şi s-au botezat.
Trupurilor Sfinţilor Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie şi Felix au fost înmormântate de creştini cu multă cinste şi evlavie. Când a aflat de uciderea trimişilor săi, împăratul persan s-a mâniat, l-a biruit atunci pe Iulian Apostatul în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, iar în urma rănilor suferite, împăratul roman păgân a murit câteva zile mai târziu în anul 363.
