Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Mina, Victor şi Vichentie; Sf. Mc. Ştefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul
Sfântul Mucenic Mina a trăit în vremea lui Diocleţian (284-305) şi a lui Maximian (286-305). Originar din Egipt, Sfântul Mina a fost un soldat creștin în cetatea Cotiani din Frigia. Pentru că cei doi împăraţi păgâni i-au obligat pe toţi să jertfească idolilor, a renunţat la armată şi s-a retras în pustiul muntelui. Şi umbla din loc în loc, învăţând legea lui Dumnezeu şi curăţindu-şi sufletul cu postul şi cu rugăciunea. După multă vreme, când s-a făcut o serbare idolească în Cotiani, Sfântul Mina a venit să propovăduiască pe Hristos. Atunci, dregătorul Arghirisc a poruncit să fie supus la chinuri, dar pentru că rămânea nevătămat, i s-a tăiat capul cu sabia. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Cuvios Teodor, egumenul mănăstirii studiţilor, care a adunat în jurul său mii de călugări. A fost exilat de două ori în Tesalonic, prima dată pentru că a mustrat pe împăratul Constantin, fiul împărătesei Irina, şi a doua oară în vremea împăratului Stavrachie (811). În timpul lui Leon Armeanul, care lupta împotriva icoanelor, a fost exilat în ostrovul Apoloniadei şi în Smirna, fiind supus la chinuri. După întoarcerea din exil, a plecat la Domnul în anul 826, la 68 de ani. Ne-a lăsat în scris „Catehezele” sale.
