Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil şi a prorocului Iona. Aceasta conţine 21 de versete şi se numeşte Vedenia lui Avdie. A trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. Edomiţii, care erau fraţii evreilor, s-au unit cu duşmanii şi au luat parte la pustiirea lui Israel. Astfel, prorocul Avdie le vesteşte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul. Şi cei robiţi din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi. Şi biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica, mama Fericitului Augustin
Sfânta Pelaghia era din Tarsul Ciliciei şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind fiica unor păgâni de neam bun. Pelaghia era o fecioară foarte frumoasă, înţeleaptă şi plină de frica lui Dumnezeu, şi însuşi fiul împăratului se logodise cu ea. Auzind sfânta de la creştini de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aprins de dragostea Lui, crezând în El şi astfel a primit cu râvnă şi bucurie, de la o slujnică de-a ei care era creştină, lumina cea nouă şi dătătoare de viaţă a Evangheliei lui Hristos. Având ea un vis minunat despre un episcop ce boteza, s-a învoit de la mama sa să meargă să o vadă pe o doică a ei, dar fericita a plecat pe ascuns la episcopul creştinilor, care a botezat-o în numele Preasfintei Treimi. De atunci, stăruind în rugăciune şi în fapte bune, căuta să fie de folos fraţilor ei în credinţă, în acea vreme fiind prigoană împotriva Bisericii. După ce a primit botezul creştin, i-a trimis fiului împăratului veste că nu mai doreşte să-i fie soţie pentru că şi-a închinat întreaga viaţă Mirelui ceresc, pe care nu-L va părăsi niciodată. Auzind acestea, Diocleţian a poruncit ca Sfânta Pelaghia să fie adusă înaintea lui, şi neputând el să o întoarcă de la credinţa în Iisus Hristos, a poruncit să fie arsă într-o baie de bronz clocotită. Şi aşa, fericita şi-a dat sufletul ei curat în mâinile Domnului Hristos, în ziua de 4 mai.
