Sfânţii Mucenici Nicandru şi Marcian († 298) erau soldaţi în armata romană de la Dunăre. Ei îşi îndeplineau slujba ostăşească în cetatea Durostorum (astăzi, Silistra), pe vremea împăratului
Sf. Mc. Talaleu; Sf. Cuv. Talasie; Sf. Lidia din Filipi
Sfântul Talaleu († 284) a trăit în părţile Libanului şi, pe lângă învăţarea Sfintelor Scripturi, el s-a deprins şi cu meşteşugul doctoricesc al vindecării bolilor. Avea multă milostivire faţă de săraci, pe care îi cerceta la casele lor şi îi vindeca de toate bolile fără a primi bani, ci mulţumindu-se ca, în loc de plată, să-i aducă pe oameni la credinţă. Pe când se afla în cetatea Anazarve din Cilicia şi făcea acolo tămăduire după obicei, a ieşit poruncă de la împăratul Numerian (283-284) să fie omorâţi toţi creştinii. Sfântul Talaleu a fost prins de păgâni şi dus în faţa dregătorului Tiberian şi, pentru că l-a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, l-au chinuit cumplit. Apoi, a fost dus în cetatea Egheia, unde dregătorul îl silea să se închine idolului Asclepie, pe care păgânii îl credeau vindecător de boli, dar sfântul L-a mărturisit pe Hristos ca Dumnezeu şi Doctor al tuturor. Pentru aceasta, a fost aruncat în mare, dar a ieşit de acolo nevătămat, purtând veşmânt alb luminat, încât cei de faţă s-au înspăimântat. Apoi, a fost dat fiarelor sălbatice, dar nici acestea nu i-au făcut nimic. În cele din urmă, tiranul a poruncit ca Sfântului Talaleu să i se taie capul.



.jpg)


