Sf. Mc. Tatiana diaconiţa şi Eutasia

Sfânta Muceniţă Tatiana L-a mărturisit pe Hristos în timpul domniei împăratului roman Alexandru Sever (222-235), fiind martirizată în anul 230 la Roma.

Ea făcea parte din elita societăţii romane, tatăl său ocupând de trei ori funcţia de consul. Sfânta Tatiana a fost crescută de părinţii ei în credinţa creştină, pe care o urmau în secret. Ea alege să-şi închine viaţa lui Hristos şi devine diaconiţă a Bisericii din Roma. În această calitate se ocupă de catehizarea femeilor şi participă la botezul lor. Arată o mare râvnă în vestirea Evangheliei lui Hristos săvârşind nenumărate fapte bune.

Este denunţată pentru credinţa ei şi adusă înaintea împăratului, unde mărturiseşte cu mult curaj credinţa creştină. Sfânta Tatiana este dusă în templul zeului Apolo pentru a se închina lui. Ea refuză să facă acest lucru şi rugându-se lui Dumnezeu pământul s-a cutremurat provocând căderea statuii zeului şi a unei părţi din templu, ce a dus la moartea mai multor păgâni şi a slujitorilor lui Apolo. La fel se întâmplă când este dusă la templul zeiţei Artemis, care este mistuit de foc în urma rugăciunii sfintei.

Al treilea templu în care este dusă sfânta este cel închinat lui Jupiter, unde statuia zeului cade la pământ sfărâmându-se. Sfânta este supusă torturilor pentru a părăsi credinţa creştină, dar ea Îl mărturiseşte în continuare pe Hristos, chiar şi când este aruncată într-un cuptor încins. Scapă nevătămată din toate torturile, iar curajul mărturisirii ei îi determină pe mulţi locuitori ai Romei să devină creştini.

Chinuitorii ei, văzând că nu pot să-i aducă nici o vătămare prin tortură, au hotărât să o arunce fiarelor sălbatice, însă acestea nu au îndrăznit să se apropie de ea. În cele din urmă, sfânta primeşte moarte mucenicească prin tăierea capului. La aceeaşi moarte este supus şi tatăl ei.

La Craiova, în Catedrala Mitropolitană se află cinstitul cap al Sfintei Muceniţe Tatiana, adus în Ţara Românească de Sfântul Voievod Neagoe Basarab (1512-1521).