Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod au trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) şi slujeau Domnului fiind bineplăcuţi Lui. Agatopod era bătrân şi foarte înţelept şi avea rânduiala de diacon, iar Teodul era tânăr şi fără de prihană şi era citeţ, ambii în biserica din Tesalonic. Deci, ieşind poruncă de la împăraţii păgâni ca oamenii de pretutindeni să aducă jertfe idolilor, Teodul şi Agatopod au rămas închişi în biserică, rugându-se neîncetat. Aflând ostaşii despre aceasta, i-au prins şi i-au aruncat în temniţă. Închişi fiind, pe mulţi păgâni i-au adus la credinţa în Hristos, la pocăinţă şi la împăcarea cu Dumnezeu prin Botezul în numele Preasfintei Treimi. Iar poporul din cetate, aflând că între zidurile închisorii cei doi propovăduiesc vestea cea bună a lui Dumnezeu, a sfărâmat încuietorile închisorii şi, dând năvală în interiorul temniţei, asculta cuvântul lor cel folositor pentru suflet. De trei ori i-a judecat căpetenia cetăţii, Faustin, pe Sfinţii Teodul şi Agatopod, însă ei au rămas tari în credinţa lor, spunând că sunt creştini, gata oricând să pătimească orice fel de chinuri pentru Hristos Iisus Mântuitorul lumii. Deci, după a treia cercetare au fost osândiţi la moarte prin înecare în mare. Şi aşa, cu pietre grele atârnate de gât şi cu mâinile legate la spate, fiind aruncaţi în mare, au primit cununa muceniciei de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Victorin şi a celor împreună cu dânsul.
