Sf. Mc. Teopempt şi Teonas; Sf. Cuv. Sinclitichia

Sfântul Teopempt era episcop în zilele lui Diocleţian (284-305), şi ridicând acest împărat păgân prigoană împotriva creştinilor, a dat poruncă aspră ca pretutindeni cei ce mărturisesc pe Hristos Domnul să fie siliţi să aducă jertfe idolilor, iar dacă nu vor voi să jertfească, să fie aspru chinuiţi. Printre primii creştini care au fost prinşi a fost Teopempt episcopul, care mărturisind cu mult curaj credinţa creştină a fost aruncat într-un cuptor cu foc din care a ieşit nevătămat. Apoi, după ce i s-a scos un ochi, vrăjitorul Teonas l-a silit să bea otravă, dar episcopul Teopempt nici de această dată nu a păţit nimic. Văzând acestea, Teonas a mărturisit şi el pe Hristos şi a fost aruncat cu capul în jos într-o groapă, după care a fost acoperit de viu cu pământ. Sfântului Teopempt i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei. 

Astăzi, pomenim şi pe Sfânta Cuvioasă Sinclitichia (†350). Aceasta s-a născut în Alexandria şi avea foarte multe bogăţii. Era foarte credincioasă şi temătoare de Dumnezeu. Mulţi doreau s-o ia de soţie pentru frumuseţea ei, însă ea nu dorea să se mărite, ci îşi dedica viaţa lui Hristos. Şi i s-a dat ei să părăsească cu totul grijile lumeşti luând asupra sa toată nevoinţa pentru a creşte în credinţă şi în înţelegerea cea duhovnicească. După multe înfrânări şi fapte bune, aproape de sfârşitul vieţii a fost ispitită de diavolul ca oarecând Iov, fiind vătămată cu bube, care i-au mâncat tot trupul. Ajungând la 80 de ani, o boală grea i-a luat darul vorbirii, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.