Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon şi Apolonie (Dezlegare la peşte)
Sfinţii Mucenici Tirs şi Calinic au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251) şi a dregătorului Cumvrichie, prigonitor al creştinilor din părţile Nicomidiei, Niceei şi Cezareei Bitiniei. Venind oarecând dregătorul în cetatea Cezareei din Bitinia, era foarte râvnitor pentru închinarea la idoli şi îi silea pe toţi să se închine lor. Altă dată, pe când Cumvrichie făcea o călătorie în Helespont, i-a ieşit în întâmpinare viteazul creştin Tirs şi i-a zis: „Oare poate vorbi liber oricine înaintea voastră sau trebuie să se supună, fără a spune vreun cuvânt?” Iar dregătorul i-a zis: „Nimănui nu-i este luată această libertate, dacă vorbeşte spre folosul obştii”. Atunci, Sfântul Tirs a mărturisit cu mult curaj pe Hristos-Domnul că este Mântuitor şi Dumnezeu şi l-a mustrat pe tiran, că fără dreptate îi obligă pe oameni să cinstească chipurile cioplite ale idolilor. Deci, pentru că a refuzat să jertfească idolilor în Helespont, Sfântul Tirs a fost supus la mari chinuri: l-au bătut peste obraz, i-au sfărâmat gleznele, i-au legat împreună mâinile şi picioarele, i-au pus ace în pleoape şi i-au înţepat ochii, i-au sfărâmat picioarele şi i-au turnat plumb topit pe spinare, însă, prin darul lui Hristos, a rămas nevătămat. Murind Cumvrichie, în locul său a venit alt dregător, Vavdos, care l-a chinuit şi el pe Sfântul Tirs. Văzând toate prin câte trecuse sfântul, preotul idolesc Calinic a crezut şi el în Hristos-Domnul. Pentru aceasta lui i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs a murit în timpul chinurilor. Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinţii Mucenici Filimon şi Apolonie şi pe cei împreună cu dânşii, care au trăit în timpul lui Diocleţian (284-305) şi a lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Din ordinul lui Arian, lui Filimon şi Apolonie li s-au tăiat capetele pentru că erau creştini, apoi, în urma unei minuni, însuşi Arian a devenit creştin. A suferit şi el moarte martirică, fiind aruncat în mare, cu alţi patru creştini.
