Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri: Anania, Azaria şi Misail
Prorocul Daniel face parte dintre profeţii mari ai Vechiului Testament, el arătând precis timpul când S-a născut Mântuitorul, cu aproape 600 de ani înainte de venirea Acestuia. Era din neamul lui David şi a fost dus în robie în Babilon, împreună cu alţi tineri din neamul său, din porunca lui Nabucodonosor al 2-lea (605-562 î.Hr.). Pentru faptele lor bune, Daniel împreună cu Anania, Azaria şi Misail au fost luaţi la curtea lui Nabucodonosor şi au fost puşi în înalte dregătorii. La curtea împăratului, Prorocul Daniel şi-a dovedit înţelepciunea pe care o avea de la Domnul: a salvat-o de la moarte pe nevinovata Susana, care era defăimată pe nedrept de doi bătrâni desfrânaţi; a descoperit şi tălmăcit împăratului un vis cu o statuie alcătuită din mai multe părţi, care fiind lovită de o piatră mică s-a prăbuşit, arătând că piatra aceea preînchipuia pe Mesia (Daniel 2, 31-47). Sfântul Proroc Daniel a fost cinstit şi de alţi împăraţi din Babilon precum Belşaţar, Darius I şi Cirus al 2-lea cel Mare. În timpul lui Cirus a avut visul celor şapte săptămâni de ani ce despart vremea sa de vremea venirii lui Mesia (Daniel 9, 2-27). Astfel, a vestit popoarelor păgâne, cu aproape 600 de ani mai înainte, timpul înomenirii Mântuitorului lumii. Profetul Daniel se referă la Împărăţia dreptăţii şi a păcii adusă de Fiul lui Dumnezeu: „Am privit în vedenia de noapte şi, iată, pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7, 13-14).
